1
Zăblău zăblaie neutru Pânză groasă de câlți sau de păr de capră, din care se confecționează diferite obiecte casnice (lăicere, țoluri, cergi etc.). /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Zăblău (-ăi), substantiv masculin –
1. Voinic, vlăjgan. –
2. Cîine mare, cîine de pază.
Origine incertă.
A fost pus în legătură cu maghiară zaballo „mîncău” (Candrea; Galdi, Dict., 185).
Este variantă lui zăplan, substantiv masculin (vlăjgan), care se folosește în Muntenia
1. Voinic, vlăjgan. –
2. Cîine mare, cîine de pază.
Origine incertă.
A fost pus în legătură cu maghiară zaballo „mîncău” (Candrea; Galdi, Dict., 185).
Este variantă lui zăplan, substantiv masculin (vlăjgan), care se folosește în Muntenia
DER – dicționarul etimologic
3
Zăblău (-aie), substantiv neutru – Pînză, țol.
Origine necunoscută.
A fost pus în legătură cu cehă, slovenă zabalka „înveliș” (Cihac, II, 467) sau cu maghiară zablo „copaie”, la fel de improbabile.
Origine necunoscută.
A fost pus în legătură cu cehă, slovenă zabalka „înveliș” (Cihac, II, 467) sau cu maghiară zablo „copaie”, la fel de improbabile.
DER – dicționarul etimologic
4
Zăblău1, zăblaie, substantiv neutru Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; prin generalizare țol, pătură. – Din bulgară Zeblo.
DEX – dicționarul explicativ
Încă 5 definiții din alte dicționare
5
Zăblău2, zăblăi, substantiv masculin (Regional)
1. Flăcău zdravăn; vlăjgan.
2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din maghiară Zabalo.
1. Flăcău zdravăn; vlăjgan.
2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din maghiară Zabalo.
DEX – dicționarul explicativ
6
Zăblău2, zăblăi, substantiv masculin (Regional)
2. (Bucovina) zăblău.
3. (Transilvania) Om mâncăcios, nesătul.
2. (Bucovina) zăblău.
3. (Transilvania) Om mâncăcios, nesătul.
DEX – dicționarul explicativ
7
Zăblău substantiv – Vezi dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.
DEX – dicționarul explicativ
8
Zăblău (vlăjgan, câine) substantiv masculin (silabe -blău), articulat zăblăul; plural zăblăi, articulat zăblăii
DOOM – dicționarul ortografic
9
Zăblău (pânză, pătură) substantiv neutru (silabe -blău), articulat zăblăul; (pături) plural zăblaie
DOOM – dicționarul ortografic