DexDefinitie.com

Chinez

2 silabe 6 litere Uzual
Definitie, sens si explicatie
1Chinéz1, chinezi, substantiv masculin (Reg., cuvant invechit) Primar. – Din scr. Knez, limba maghiara Kenez.
2Chinéz2, -ă, chinezi, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Chinei sau este originara de acolo.
2. Adjectiv Care apartine Chinei sau chinezilor2 (1), privitor la China sau la chinezi2; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de chinezi2 (1). [Plural m. si chineji – China (nume propriu) + sufix -ez.
3Chinéz s., adjectiv
1. substantiv (invechit) chitai. (Un - din Beijing.)
2. chinezesc. (Cultura, civilizatia -.)
4Chinéz substantiv verifica cuvantul: primar.
5Chinéz, -ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor, popor) din China.
Ii. adjectiv care apartine Chinei sau chinezilor. ♦ arta -a = arta dezvoltata in China, prezentand o arhitectura specifica (pagode, temple) cu o bogata decoratie pictata, o sculptura in bronz, jad, fildes, legata de cult, pictura pe matase (suluri), sau pe zidurile templelor etcetera ♢ (s. f.) limba din familia de limbi sino-tibetane vorbita de chinezi. (< China + -ez)
6Chinez (primar) substantiv masculin, plural chinezi
7Chinez substantiv masculin (locuitor al Chinei), adjectiv m., plural chinezi; f. singular chineza, plural chineze
8Chinéz2 -a (-i, -e) m. si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Chinei sau este originara din China. /China n. pr. + sufix -ez
9Chinéz1 -a (-i, -e) Care apartine Chinei sau populatiei ei; din China. /China n. pr. + sufix -ez
10Chinez (chineji), substantiv masculin –
1. (Înv.) Domn, sef al unei comunitati de oameni liberi.
Existenta sa este atestata cu incepere din secolul Xiii, in Trans. si Muntenia Erau capetenii de grupari populare ce cuprindeau un judet sau o vale, cu functii pe viata, administrative si judecatoresti.
În Muntenia, pare a fi termen oficial, care il traduce pe cel popular judet. –
2. (Banat) Primar, judecator comunal. – Varianta cneaz, cnez.
Sl. kŭnedzŭ din got. *kunnigs, limba germana König (Dar).
A intrat in rom. prin intermediul limba sarba: knez sau al mag. kenez (Dar presupune ca patrunderea sa a avut loc de la nord la sud), conform limba rusa rut. knjazĭ „principe.” Verifica cuvantul: si Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Cihac, Ii,
64. Varianta cneaz, folosita in trecut ca termen oficial in documentele slave, a inceput sa se foloseasca incepind de la sfirsitul secolul Xvii, cu sensul propriu din limba rusa – Derivat chineji, verb (Banat, a face uneori pe primarul); chinezat, substantiv neutru (principat); cnezat, substantiv neutru (principat); cnezie, substantiv feminin (invechit, principat).
11Chinez, chinezi substantiv masculin (intl.) an de condamnare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse