1
Cine pronume
1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?
Expresie Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema.
Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama.
2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...
Expresie Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care...
3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Genitiv-dat.: cui] – Latină *Quene (= quem).
1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?
Expresie Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema.
Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama.
2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...
Expresie Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care...
3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Genitiv-dat.: cui] – Latină *Quene (= quem).
DEX – dicționarul explicativ
2
Cine3- vezi Cin-.
DEX – dicționarul explicativ
3
Cine- / cinema- / cinemat(o)- / cine-mo- / cinet(o)- element „mișcare”; „cinemato- graf”. (< franceză cine-, cinema-, cinemat/o/-, cinemo-, cinet/o/-, conform greacă kinema, -atos, kinetos, mobil)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Cine1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Variantă cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < franceză cine- < greacă kinema – mișcare].
DN – dicționar de neologisme
Încă 5 definiții din alte dicționare
5
Cine2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Variantă cinema-. / < franceză cinema < cinematographe].
DN – dicționar de neologisme
6
Cine pronume inter. –
1. Introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un nume de persoană. –
2. Cel care (indică identitatea subiectului a două acțiuni conexe). –
3. Nimeni (în expresii ca n-are cine, cine știe ce, etc.). –
4. (Învechit) Fiecare (mai ales în compunere cu unde, cum, cît, încotro). – Aromână ține, istroromână țire.
Genitiv, dat (al, a) cui, acuzativ pe cine. Latină quem (Pușcariu 366; Candrea-dens., 345; Rew 6953; Dar); cu epenteza lui -ne, ca în sard. kini, calabr. chine, lec. cine (M. Ruffini, Cah.
S. Pușcariu, I, 202), conform și mine, tine, sine (Byhan, Jb., III, 7).
Celelalte explicații par mai puțin probabile: latină quisne (Philippide, Principii, 78; Pascu, I, 176); -ne ca în albaneză unë „eu”, tinë „tu” (Pușcariu 366); latină quem pronunțat quene (Dar).
Genitiv cui (din latină cui) se folosește și cu sens absolut: „fiul cui” (conform Eminescu: a cui-s, mamă?).
Comp. cinescu, pronume (învechit, fiecare, oricine), pare singular analogic, format pe baza lui cinești, care ar putea fi o compunere bazată pe aceleași elemente ca neștine (Dar admite că cinești este rezultatul contaminării lui cineș cu fiește(care); Meyer-lübke, Literaturblatt, VII, 150 și Philippide, Zrph., XXXI, 360, îl explicau pe cinescu direct din latină quisquis; cineși, pronume (învechit, fiecare, oricare), ca același; cineva, pronume (o persoană indeterminată; o persoană importantă), ca și careva (pentru folosirea sa, conform Sandfeld, Syntaxe, 210-2); fiecine (variantă fieșicine, fieștecine), pronume (oricine, fiecare), ca fiecare; măcarcine, pronume (rar, oricine); neștine (variantă învechit nescine), pronume (oricine), ca niscare; oarecine (variantă oareșicine, oricine), pronume (oricare, fiecare), ca oarecare; vericine, pronume (oricare), ca vericare.
1. Introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un nume de persoană. –
2. Cel care (indică identitatea subiectului a două acțiuni conexe). –
3. Nimeni (în expresii ca n-are cine, cine știe ce, etc.). –
4. (Învechit) Fiecare (mai ales în compunere cu unde, cum, cît, încotro). – Aromână ține, istroromână țire.
Genitiv, dat (al, a) cui, acuzativ pe cine. Latină quem (Pușcariu 366; Candrea-dens., 345; Rew 6953; Dar); cu epenteza lui -ne, ca în sard. kini, calabr. chine, lec. cine (M. Ruffini, Cah.
S. Pușcariu, I, 202), conform și mine, tine, sine (Byhan, Jb., III, 7).
Celelalte explicații par mai puțin probabile: latină quisne (Philippide, Principii, 78; Pascu, I, 176); -ne ca în albaneză unë „eu”, tinë „tu” (Pușcariu 366); latină quem pronunțat quene (Dar).
Genitiv cui (din latină cui) se folosește și cu sens absolut: „fiul cui” (conform Eminescu: a cui-s, mamă?).
Comp. cinescu, pronume (învechit, fiecare, oricine), pare singular analogic, format pe baza lui cinești, care ar putea fi o compunere bazată pe aceleași elemente ca neștine (Dar admite că cinești este rezultatul contaminării lui cineș cu fiește(care); Meyer-lübke, Literaturblatt, VII, 150 și Philippide, Zrph., XXXI, 360, îl explicau pe cinescu direct din latină quisquis; cineși, pronume (învechit, fiecare, oricare), ca același; cineva, pronume (o persoană indeterminată; o persoană importantă), ca și careva (pentru folosirea sa, conform Sandfeld, Syntaxe, 210-2); fiecine (variantă fieșicine, fieștecine), pronume (oricine, fiecare), ca fiecare; măcarcine, pronume (rar, oricine); neștine (variantă învechit nescine), pronume (oricine), ca niscare; oarecine (variantă oareșicine, oricine), pronume (oricare, fiecare), ca oarecare; vericine, pronume (oricare), ca vericare.
DER – dicționarul etimologic
7
Cine2 pronume rel. (se folosește pentru a indica o persoană neidentificată) Cel care; cel ce. Cine știe carte are patru ochi. [Genitiv-dativ Cui] /<latină quene
NODEX – noul dicționar explicativ
8
Cine1 pronume interog. (se folosește pentru formularea unei întrebări) Care (anume)? Cine cântă? cine vine? [Genitiv-dativ Cui] /<latină quene
NODEX – noul dicționar explicativ
9
Cine pronunțat, genitiv-dativ cui
DOOM – dicționarul ortografic