Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cioban

1 * Cuvantul cu diacritice: ciobán
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: CIOBAN, ciobani, substantiv masculin 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din limba turca: çoban.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciobán
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: CIOBAN substantiv oier, păstor, (învechit și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilvania) oieș. (Un - cu o turmă de oi.)

3 * Cuvantul cu diacritice: ciobán
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: cioban substantiv masculin, plural ciobani

4 * Cuvantul cu diacritice: ciobán -i
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: CIOBAN -i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ♢ Steaua -ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. -ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Silabe cio-ban] limba turca çoban

5 * Cuvantul cu diacritice: ciobán
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: cioban, ciobane, substantiv neutru (regional) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.

6 * Cuvantul cu diacritice: ciobán ciobáni
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: cioban (ciobani), substantiv masculin – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Limba Turca: çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Turk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); conform limba neogreaca: τσοπάνης, τσοπάνος, limba albaneza čoban, bulgara, limba sarba: čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, limba rusa čaban, mag. csoban(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bulgara, ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., conform Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din limba neogreaca:, conform Höeg 127. Din rom. provin mag. csoban(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Derivat ciobancă, substantiv feminin (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), substantiv feminin (păstoriță); ciobănesc, adjectiv (de cioban); ciobănește, adverb (ca ciobanii); ciobănos, adjectiv (rustic, necioplit); ciobăni, verb (a fi cioban); ciobănime, substantiv feminin (mulțime de ciobani); ciobănie, substantiv feminin (ocupația ciobanului).

7 * Cuvantul cu diacritice: cioban
Cuvantul fara diacritice: cioban

Definitie: cioban, ciobani substantiv masculin (peior.) 1. (deț.) deținut analfabet. 2. persoană necivilizată / grosolană. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)