Cireașă
Definitie, sens si explicatie
1Cireasă, cirese, substantiv feminin Fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Plural si: ciresi] – Din limba latina Ceresia (= cerasea).
2Cireasa substantiv feminin, art. cireasa, g.-d. art. ciresei; plural cirese
3Cireasă -ese f.
Fructul ciresului. -ese amare. [G.-d. Ciresei; Sil. -rea-sa] /<lat. ceresia
Fructul ciresului. -ese amare. [G.-d. Ciresei; Sil. -rea-sa] /<lat. ceresia
4Cireasa (-esi), substantiv feminin – Fructul ciresului. – Mr. teriasa, megl. cireasca.
Limba Latina cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Élements, 33; Puscariu 338; Candrea-dens., 358; Rew 1823; Dar; Graur, Rom., Lvi, 106; Rosetti, I, 57); conform limba italiana ciliegia (abruz. cerasce, cerase), prov. cereiza, franceza cerise, sp. cereza, port. cereja, limba albaneza kjèrši (Meyer 224).
Derivat cires (mr. tiresiu, megl. tires), substantiv masculin (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al limba latina cerasius, vulg. *ceresius; ciresar, substantiv masculin (vinzator de cirese; luna iunie); ciresel, substantiv masculin (luna iunie); ciresiu, adjectiv (rosu ca cireasa).
Bg.
čereša, pe care Conev 48 il considera gresit drept etimon al rom., provine cu siguranta din rom. (direct din limba latina dupa Mladenov 682).
Limba Latina cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Élements, 33; Puscariu 338; Candrea-dens., 358; Rew 1823; Dar; Graur, Rom., Lvi, 106; Rosetti, I, 57); conform limba italiana ciliegia (abruz. cerasce, cerase), prov. cereiza, franceza cerise, sp. cereza, port. cereja, limba albaneza kjèrši (Meyer 224).
Derivat cires (mr. tiresiu, megl. tires), substantiv masculin (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al limba latina cerasius, vulg. *ceresius; ciresar, substantiv masculin (vinzator de cirese; luna iunie); ciresel, substantiv masculin (luna iunie); ciresiu, adjectiv (rosu ca cireasa).
Bg.
čereša, pe care Conev 48 il considera gresit drept etimon al rom., provine cu siguranta din rom. (direct din limba latina dupa Mladenov 682).