Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cirip

1 * Cuvantul cu diacritice: ciríp
Cuvantul fara diacritice: cirip

Definitie: CIRIP interjectie (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ♢ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciripcirip-ciríp
Cuvantul fara diacritice: cirip

Definitie: cirip/cirip-cirip interjectie

3 * Cuvantul cu diacritice: ciríp
Cuvantul fara diacritice: cirip

Definitie: CIRIP interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetele scoase de unele păsări). /Onomat.

4 * Cuvantul cu diacritice: ciríp
Cuvantul fara diacritice: cirip

Definitie: cirip substantiv neutru (regional) țiglă.

5 * Cuvantul cu diacritice: ciríp
Cuvantul fara diacritice: cirip

Definitie: cirip interjectie – Imită piuitul păsărilor. – Varianta ciric. Creație expresivă, care coincide cu limba slava (veche) čirikati (Berneker 157), mag. csiripelni, „a piui,” limba tiganeasca: čiriklo „pasăre”, limba germana zirpen „a cînta greierii” (Cihac, II, 491), limba greaca (veche) τερεπίζω, romanicul tsirip (REW 9625), conform Spitzer, Dacor., III, 648 și DAR. Derivat cirip-cirip, interjectie (nume de joc de copii); cirică, substantiv feminin (același joc); cirica, verb (a juca acest joc); ciricăi, verb (a piui, a ciripi), pe care Miklosich, Cons., 53, îl derivă din limba tiganeasca: čiriklo „pasăre”, conform Graur 139; ciripi, verb (a piui; a bîigui), pe care Cihac, II, 491, îl deriva din mag. și Pascu, Etimologii, 21 (și Lat., 266), de la un limba latina tinniulare, care nu pare posibil; ciripeală, substantiv feminin (piuit, cîntec de păsări); ciripit, substantiv neutru (piuit); ciripiu, adjectiv (cîntător, gureș); ciripitor, adjectiv (cîntător); ciurlica, verb (a piui). Din limba tiganeasca: čirikli, f. de la čiriklo „pasăre”, derivă ciricliu, substantiv masculin (poreclă a țiganilor), conform Graur 139.