Cislă
Definitie, sens si explicatie
1Cislă, cisle, substantiv feminin (În oranduirea feudala)
1. Cota-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunitati dintr-o suma platita cin comun; repartizare a darilor fixata de obstea satului, proportional cu averea fiecaruia.
2. Întrunire, sfat (satesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din limba slava (veche) čislo „numar”.
1. Cota-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunitati dintr-o suma platita cin comun; repartizare a darilor fixata de obstea satului, proportional cu averea fiecaruia.
2. Întrunire, sfat (satesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din limba slava (veche) čislo „numar”.
2Cislă substantiv verifica cuvantul: numar, suma.
3Cisla substantiv feminin, g.-d. art. cislei; plural cisle
4Cislă -e f. inv. 1) Cota-parte de impozit repartizata proportional de obstea satului. - a carausilor. 2) Adunare obsteasca pentru stabilirea partii de impozit ce revenea fiecarei persoane. ♢ A face - a tine sfat. /<sl. tislo
5Cisla (cisle), substantiv feminin –
1. (Înv.) Numar, cantitate. –
2. Socoteala. –
3. Cota, procent parte.
Sl.
čislo „numar” (Miklosich, Slaw.
Elem., 52; Cihac, Ii, 57). – Derivat cislas, substantiv neutru (contribuabil); cislui, verb (a fixa pretul, a estima; a imparti, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluiala, substantiv feminin (fixare a unui pret; impartire); cisluitor, substantiv masculin (perceptor).
Toate cuvintele sint invechite.
1. (Înv.) Numar, cantitate. –
2. Socoteala. –
3. Cota, procent parte.
Sl.
čislo „numar” (Miklosich, Slaw.
Elem., 52; Cihac, Ii, 57). – Derivat cislas, substantiv neutru (contribuabil); cislui, verb (a fixa pretul, a estima; a imparti, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluiala, substantiv feminin (fixare a unui pret; impartire); cisluitor, substantiv masculin (perceptor).
Toate cuvintele sint invechite.