1
Cîștiga (câștig, câștigat), verb –
1. (Transilvania) A crește, a îngriji. –
2. (Reflexiv, rar) A se îngrji, a se dichisi. –
3. A obține, a face rost. –
4. A cîștiga. –
5. A progresa, a îmbunătăți. – Aromână cîștigă, substantiv feminin (grijă), cîștigare, verb (a cîștiga).
Latină castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-dens., 359; Rew 1746; Dar); conform italiană castigare, provensală, spaniolă, portugheză castigar, franceză châtier; cu evoluție semantică diferită.
Pentru evoluția română, conform Skok, Dacor., IX, 216 și vezi sard. castigare „a conserva.” Derivat cîștig, substantiv neutru (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, substantiv feminin (învechit, grijă); cîștigos, adjectiv (folositor).
Sârbă kaštiga, substantiv feminin (pedeapsă); kaštigovati, verb (a pedepsi), nu par a explica prin română, cum credea Candrea, Elememte,
407. Pentru variantă Moldova cîșlig, conform Graur, Bl, V,
1. (Transilvania) A crește, a îngriji. –
2. (Reflexiv, rar) A se îngrji, a se dichisi. –
3. A obține, a face rost. –
4. A cîștiga. –
5. A progresa, a îmbunătăți. – Aromână cîștigă, substantiv feminin (grijă), cîștigare, verb (a cîștiga).
Latină castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-dens., 359; Rew 1746; Dar); conform italiană castigare, provensală, spaniolă, portugheză castigar, franceză châtier; cu evoluție semantică diferită.
Pentru evoluția română, conform Skok, Dacor., IX, 216 și vezi sard. castigare „a conserva.” Derivat cîștig, substantiv neutru (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, substantiv feminin (învechit, grijă); cîștigos, adjectiv (folositor).
Sârbă kaštiga, substantiv feminin (pedeapsă); kaštigovati, verb (a pedepsi), nu par a explica prin română, cum credea Candrea, Elememte,
407. Pentru variantă Moldova cîșlig, conform Graur, Bl, V,
DER – dicționarul etimologic