Varianta definitie 1: Intriga, intrig, verb I.
1. Tranzitiv (La pers. 3) A destepta curiozitatea, ingrijorarea, suspiciunea cuiva, punandu-l pe ganduri.
2. Intranzitiv (Înv.) A face sau a baga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din franceza Intriguer, limba italiana Intrigare.
Varianta definitie 2: Intriga verb I. tr. a nelinisti, a starni curiozitatea cuiva; a contraria.
II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< franceza intriguer, limba italiana intrigare)
Varianta definitie 6: A INTRIGA intrig
1. tranz.
A pune pe ganduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ingrijorarea.
2. intranzitiv A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. Intrigii; Sil. In-tri-] /<fr. intriguer, limba latina intrigare
Varianta definitie 7: Intriga verb I.
1. tr.
A nelinisti, a starni curiozitatea cuiva.
2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig si -ghez. / < franceza intriguer, conform limba latina intricare – a incurca].
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 7 litere. Cuvantul incepe cu litera "i" si se termina cu litera "a"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.