Striga
Definitie, sens si explicatie
1Striga, strig, verb I. I. Intranzitiv
1. A scoate sunete puternice, tipete; a racni. ♦ A semnaliza ceva prin tipete; a cere ajutor prin tipete.
2. (Despre animale si pasari) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. Ii.
1. Tranzitiv A spune, a enunta ceva cu glas puternic; a-si exprima cu glas puternic vointa. ♦ Intranzitiv A se vaicari, a se jeli, a se plange cu glas tare. ♦ A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci.
2. Intranzitiv A se rasti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare si cu dusmanie.
3. Tranzitiv A chema (pe cineva) cu glas tare sa vina, sa asculte etcetera (spunandu-i numele). ♢ Expresie A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studentilor. ♦ (Înv.) A chema la armata; a mobiliza.
4. Tranzitiv A face cunoscut ceva (anuntand, vestind cu glas tare).
5. Tranzitiv A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli. ♦ Tranzitiv impers.
A purta numele..., a se numi, a se chema...
6. Intranzitiv A spune strigaturi la joc; a conduce jocul prin strigate si chiuituri. – Limba Latina *strigare (< strix, -gis „bufnita”).
1. A scoate sunete puternice, tipete; a racni. ♦ A semnaliza ceva prin tipete; a cere ajutor prin tipete.
2. (Despre animale si pasari) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. Ii.
1. Tranzitiv A spune, a enunta ceva cu glas puternic; a-si exprima cu glas puternic vointa. ♦ Intranzitiv A se vaicari, a se jeli, a se plange cu glas tare. ♦ A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci.
2. Intranzitiv A se rasti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare si cu dusmanie.
3. Tranzitiv A chema (pe cineva) cu glas tare sa vina, sa asculte etcetera (spunandu-i numele). ♢ Expresie A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studentilor. ♦ (Înv.) A chema la armata; a mobiliza.
4. Tranzitiv A face cunoscut ceva (anuntand, vestind cu glas tare).
5. Tranzitiv A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli. ♦ Tranzitiv impers.
A purta numele..., a se numi, a se chema...
6. Intranzitiv A spune strigaturi la joc; a conduce jocul prin strigate si chiuituri. – Limba Latina *strigare (< strix, -gis „bufnita”).
2A striga antonim: a sopti
3Striga verb verifica cuvantul: cere, chema, inscauna, introna, investi, numi, pretinde, proclama, pune, reclama, revendica, unge.
4Striga verb
1. a tipa, a urla, a zbiera, (invechit si reg.) a toi, (invechit) a chema. (- cat il tinea gura.)
2. a racni, a tipa, a urla, a zbiera, (regional) a tivli, (Transilvania) a puhai, (Transilvania si Maram.) a tipoti, (familiar figurativ) a se sparge. (- de durere.)
3. verifica cuvantul: vocifera.
4. verifica cuvantul: rasti.
5. verifica cuvantul: chiui.
6. verifica cuvantul: exclama.
1. a tipa, a urla, a zbiera, (invechit si reg.) a toi, (invechit) a chema. (- cat il tinea gura.)
2. a racni, a tipa, a urla, a zbiera, (regional) a tivli, (Transilvania) a puhai, (Transilvania si Maram.) a tipoti, (familiar figurativ) a se sparge. (- de durere.)
3. verifica cuvantul: vocifera.
4. verifica cuvantul: rasti.
5. verifica cuvantul: chiui.
6. verifica cuvantul: exclama.
5Striga verb, indicativ prezent 1 singular strig, 3 singular si plural striga; perf. substantiv 1 singular strigai, 1 plural strigaram
6A Striga strig
1. intranzitiv 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa.
2. tranz. 1) A spune cu glas tare. - un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). - pe nume. /<lat. strigare
1. intranzitiv 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa.
2. tranz. 1) A spune cu glas tare. - un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). - pe nume. /<lat. strigare
7Striga substantiv feminin
1. vampir imaginat ca o femeie care chinuieste copiii, ia mana de la vaci etcetera
2. pasare rapitoare de noapte, galben-roscata si cu pete brune, care se hraneste cu soareci.
3. fluture cap-de-mort. (< franceza strige, limba latina striga)
1. vampir imaginat ca o femeie care chinuieste copiii, ia mana de la vaci etcetera
2. pasare rapitoare de noapte, galben-roscata si cu pete brune, care se hraneste cu soareci.
3. fluture cap-de-mort. (< franceza strige, limba latina striga)
8Striga (-g, -at), verb –
1. A tipa, a racni. –
2. A chema. –
3. A recita strigaturi. – Megl. strig(are).
Probabil der. limba latina *strigāre „a tipa ca o cucuvea”, de la strix, conform numele sau franceza chat-huant, din huer „a striga” (Meyer, If, Vi, 120; Densusianu, Rom., Xxxiii, 286; Meyer., Alb.
St., Iv, 73; Tiktin; Puscariu 1657; Rew 8319; conform Graur, Rom., Liv, 507). – Derivat din limba latina *stridŭlāre (Pascu, I, 161; Pascu, Arch.
Rom., Vi, 265) este mai indoielnica; si din cea limba latina *exquiritāre (Cihac, I, 266; Koerting 3478) nu pare posibila.
Derivat strigat, substantiv neutru (tipat; chemare; sunete emise de animale); strigator, adjectiv (care striga; care se remarca; crainic, vestitor); strigatura, substantiv feminin (strofa satirica care se striga in timpul jocurilor populare); trigare, substantiv feminin (invechit, vinzare prin licitatie).
1. A tipa, a racni. –
2. A chema. –
3. A recita strigaturi. – Megl. strig(are).
Probabil der. limba latina *strigāre „a tipa ca o cucuvea”, de la strix, conform numele sau franceza chat-huant, din huer „a striga” (Meyer, If, Vi, 120; Densusianu, Rom., Xxxiii, 286; Meyer., Alb.
St., Iv, 73; Tiktin; Puscariu 1657; Rew 8319; conform Graur, Rom., Liv, 507). – Derivat din limba latina *stridŭlāre (Pascu, I, 161; Pascu, Arch.
Rom., Vi, 265) este mai indoielnica; si din cea limba latina *exquiritāre (Cihac, I, 266; Koerting 3478) nu pare posibila.
Derivat strigat, substantiv neutru (tipat; chemare; sunete emise de animale); strigator, adjectiv (care striga; care se remarca; crainic, vestitor); strigatura, substantiv feminin (strofa satirica care se striga in timpul jocurilor populare); trigare, substantiv feminin (invechit, vinzare prin licitatie).