Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Obliga
1 * Cuvantul cu diacritice: obligá
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: OBLIGA, oblig, verb I. 1. Tranzitiv A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranzitiv și reflexiv A (se) îndatora. 3. Reflexiv A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din limba latina obligare, franceza obliger.
2 * Cuvantul cu diacritice: obligá
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: OBLIGA verb 1. verifica cuvantul: constrânge. 2. verifica cuvantul: nevoi. 3. verifica cuvantul: supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a sili, (popular) a osândi. (M-a - la inactivitate.)5. verifica cuvantul: reduce. 6. verifica cuvantul: îndatora. 7. verifica cuvantul: angaja.
3 * Cuvantul cu diacritice: obligá
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: obliga verb (silabe -bli-), indicativ prezent 1 singular oblig, 3 singular și plural obligă; conjunctie: prezent 3 singular și plural oblige
4 * Cuvantul cu diacritice: a se obligá mă oblíg
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: A SE OBLIGA mă obligintranzitiv A-și asuma sarcina; a se angaja; a se lega. [Silabe -bli-] lat. obligare, limba franceza: obliger
5 * Cuvantul cu diacritice: a obligá oblíg
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: A OBLIGA obligtranzitiv 1) (persoane) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a forța; a constrânge; a impune. 2) (despre îndatoriri de ordin juridic sau moral) A face să fie dator; a îndatora. Legea -ă. Noblețea lor ne -ă. [Silabe: -bli-] lat. obligare, franceza obliger
6 * Cuvantul cu diacritice: obligá
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: OBLIGAverb I.1.tr., reflexiv A (se) îndatora. ♦ A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2.tr. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblig. / < limba latina obligare, conform franceza obliger].
7 * Cuvantul cu diacritice: obligá
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: OBLIGAverb I. tr., reflexiv a (se) îndatora. ♢ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< limba latina obligare, franceza obliger)
8 * Cuvantul cu diacritice: obligá oblíg obligát
Cuvantul fara diacritice: obliga
Definitie: obliga (oblig, obligat), verb – A sili. Limba Latina obligare (secolul XIX). – Derivat (din franceza) obligativitate, substantiv feminin; obligator(iu), adjectiv ; obligați(un)e, substantiv feminin
Informatii si statistici despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 6 litere.
Fiind format din 6 litere, acest cuvant este de dimensiune medie. Cuvantul nu contine diacritica: ă Cuvantul nu contine diacritica: â Cuvantul nu contine diacritica: î Cuvantul nu contine diacritica: ș Cuvantul nu contine diacritica: ț Cuvantul nu contine diacritica: ö Cuvantul incepe cu litera "o" si se termina cu litera "a"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
