Cita
Definitie, sens si explicatie
1Cita, citez, verb I. Tranzitiv
1. A mentiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etcetera ceva); a reaminti o fapta, o intamplare care trebuie sa serveasca de exemplu.
2. A reproduce intocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
3. A chema pe cineva inaintea unei instante judecatoresti in calitate de parte intr-un proces, de martor sau de informator. – Din franceza Citer, limba latina Citare.
1. A mentiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etcetera ceva); a reaminti o fapta, o intamplare care trebuie sa serveasca de exemplu.
2. A reproduce intocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
3. A chema pe cineva inaintea unei instante judecatoresti in calitate de parte intr-un proces, de martor sau de informator. – Din franceza Citer, limba latina Citare.
2Cita verb
1. verifica cuvantul: aminti.
2. verifica cuvantul: reproduce.
3. (Jur.) a chema, a invita, (invechit, in Transilvania) a soroci. (L-a - la proces, in fata instantei.)
1. verifica cuvantul: aminti.
2. verifica cuvantul: reproduce.
3. (Jur.) a chema, a invita, (invechit, in Transilvania) a soroci. (L-a - la proces, in fata instantei.)
3Cita verb tr.
1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a intari, a face cunoscut; a semnala cuiva.
2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva.
3. a chema in fata unei instante judecatoresti printr-o citatie. (< franceza citer, limba latina citare)
1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a intari, a face cunoscut; a semnala cuiva.
2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva.
3. a chema in fata unei instante judecatoresti printr-o citatie. (< franceza citer, limba latina citare)
4Cita verb, indicativ prezent 1 singular citez, 3 singular si plural citeaza
5A cita -ez tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reproduce textual (indicand sursa). 2) jur. (persoane) A chema sa se prezinte in fata unei instante judecatoresti. - ca martor. 3) (fapte, intamplari etcetera) A aduce ca dovada, ca argument. - un exemplu. /<fr. citer, limba latina citare
6Cita verb I. tr.
1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a intari ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva.
2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat.
3. A chema (pe cineva) in fata unei instante judecatoresti printr-o citatie. [Conform: lat., limba italiana citare, franceza citer].
1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a intari ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva.
2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat.
3. A chema (pe cineva) in fata unei instante judecatoresti printr-o citatie. [Conform: lat., limba italiana citare, franceza citer].