Ciubar
Definitie, sens si explicatie
1Ciubắr, ciubere, substantiv neutru Vas mare facut din doage de lemn si prevazut cu torti, avand diferite intrebuintari. [Accentuat si: ciubar] – Din bulgara čebar.
2Ciubăr substantiv hardau, (Transilvania) parlau, (Transilvania si Banat) saf, (prin Transilvania) siroada, (Ban., Transilvania si Olt.) sofei, (Transilvania) sofel. (Un - plin cu apa.)
3Ciubar substantiv neutru, plural ciubere
4Ciubắr -ere n.
Vas din doage cercuite, prevazut cu torti si folosit la pastrarea sau la transportarea lichidelor; hardau. /<bulg. cebar
Vas din doage cercuite, prevazut cu torti si folosit la pastrarea sau la transportarea lichidelor; hardau. /<bulg. cebar
5Ciubắr (-bere), substantiv neutru – Vas mare de lemn.
Sl.
čibrŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, Ii, 51; Conev 63; Dar); conform bulgara čabur, limba sarba: čàbar, slov.
čeber, mag. csöbör, cseber. – Derivat ciubarar, substantiv masculin (fabricant de ciubere).
Sl.
čibrŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, Ii, 51; Conev 63; Dar); conform bulgara čabur, limba sarba: čàbar, slov.
čeber, mag. csöbör, cseber. – Derivat ciubarar, substantiv masculin (fabricant de ciubere).
6Ciubar, ciubere substantiv neutru (intl.) inchisoare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)