Ciubucar
Definitie, sens si explicatie
1Ciubucar, (1) ciubucare, substantiv neutru, (2) ciubucari, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: (Popular) Unealta de zidarie cu care se fac ciubucele (2).
2. Substantiv masculin Figurativ (Familiar) Persoana care umbla dupa ciubucuri (3). – Ciubuc + sufix -ar.
1. Substantiv neutru: (Popular) Unealta de zidarie cu care se fac ciubucele (2).
2. Substantiv masculin Figurativ (Familiar) Persoana care umbla dupa ciubucuri (3). – Ciubuc + sufix -ar.
2Ciubucar substantiv verifica cuvantul: ciubuc.
3Ciubucar substantiv verifica cuvantul: spertar.
4Ciubucar (persoana) substantiv masculin, plural ciubucari
5Ciubucar (unealta) substantiv neutru, plural ciubucare
6Ciubucar2 -i m. popular Persoana care cauta ciubucuri; spertar. /cubuc + sufix -ar
7Ciubucar1 -e n. 1) Rindea de forma speciala folosita pentru confectionarea ciubucelor. 2) Unealta de zidarie cu care se trag ciubuce pe pereti. /cubuc + sufix -ar