Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciucă ciuci

1 * Cuvantul cu diacritice: ciúcă ciuci
Cuvantul fara diacritice: ciuca

Definitie: CIUCĂ ciuci f. reg. 1) Vârf de munte (de formă rotundă). 2) Capăt îngroșat și rotunjit al unui obiect; gămălie; măciulie. [Silabe ciu-că] /Origine necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: ciúcă
Cuvantul fara diacritice: ciuca

Definitie: ciucă¹, ciuci, substantiv feminin (regional) 1. vârf (de munte), pisc, măgură. 2. măciulie. 3. moț de păr.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciúcă
Cuvantul fara diacritice: ciuca

Definitie: ciucă², ciuci, substantiv feminin (regional) 1. obicei, nărav. 2. fel de a fi, feleșag, chip. 3. pasiune; manie. 4. timp, vreme, anotimp.

4 * Cuvantul cu diacritice: ciúcă
Cuvantul fara diacritice: ciuca

Definitie: ciucă³, ciuci, substantiv feminin (regional) cioară.

5 * Cuvantul cu diacritice: ciúcă -ci
Cuvantul fara diacritice: ciuca

Definitie: ciucă (-ci), substantiv feminin – 1. Culme, pisc, vîrf. – 2. Țintă, obiectiv. – Mr., megl. ciucă. Cuvînt care apare în toate limbile balcanice, conform limba neogreaca: τσούϰα „tumul, gorgan”, limba albaneza čuka „culme”, bulgara čuka „colină”, limba sarba: cuca „coastă înaltă și povîrnită”, mag. csucs „vîrf”. Unica explicație care pare posibilă este cea a unei creații expresive, care ar explica numai aceste coincidențe; conform cioc, cu același sens de „vîrf” (conform Capidan, Dacor., II, 462, care recunoaște identitatea ambelor creații, dar le reduce la limba albaneza čuka). Celelalte explicații par insuficiente. Philippide, Bausteine, 53 (conform Philippide, II, 706; Rosetti, II, 114), se referea la limba greaca (veche) ϰύϰλος „cerc”, care este greu de admis. DAR presupune păstrarea unui cuvînt autohton și Lahovary 323, a unui termen anterior indoeurop. În plus, DAR consideră sensul 2 drept cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu sucă, mag. szuka „cățea în călduri.” Sensul de „țintă” este normal, dacă ne gîndim că de obicei țintele, de ex. cele pentru arcași, trebuiau să fie așezate pe vreo înălțime. Derivat ciuc (plural ciuchi sau ciuci), substantiv masculin (smoc de păr), refăcut de la cioacă-cioc (Byck-Graur 28 se gîndesc că este un sing. refăcut pe baza lui ciucuri); ciuci, substantiv masculin plural (paste făinoase, în formă de tăiței), pe care Graur 140 îl derivă din limba tiganeasca: čuči „membru viril”, probabil pentru că l-a glosat greșit, prin chiftele în formă de cîrnat. Conform: ciucure.