Definitie Ciuli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ciuli, ciulesc, verb IV.
Tranzitiv
1. (Despre animale) A ridica urechile tinandu-le drept in sus (pentru a-si incorda auzul).
2. Figurativ (Despre oameni) A-si incorda auzul pentru a deslusi un zgomot, a asculta cu atentia incordata. – Conform: scr.
č u l j i t i.

Varianta definitie 2: Ciuli verb verifica cuvantul: olari, tesi.

Varianta definitie 3: Ciuli verb (Moldova) a ciusdi. (Calul isi - urechile.)

Varianta definitie 4: Ciuli verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ciulesc, imperfect 3 singular ciulea; conjunctie: prezent 3 singular si plural ciuleasca

Varianta definitie 5: A ciuli -esc tranzitiv : - urechile a) a ridica urechile in sus pentru a auzi mai bine; b) a-si incorda auzul. /<sb. tuljiti

Varianta definitie 6: Ciuli (-lesc, – it), verb –
1. A (se) ghemui, a (se) incolaci. –
2. Despre cai si animale in general, a ridica urechile tinindu-le drept in sus. –
3. A-si incorda auzul. –
4. A taia urechile. –
5. (Maram.) A rotunji extremitatea unui trunchi. – Mr. ciulescu, ciulire.
Este varianta redusa de la ciuciuli „a (se) ghemui”, cum demonstreaza identitatea de sensuri.
Pentru posibilitatea acestei reduceri, conform ciuciulean, „zbirciog, ciuperca”, cu varianta ciulean.
Autorilor DAR le-a scapat probabil acesta explicatie, in ciuda varianta ciuciuli, ciuciula, ciucela, pe care le citeaza, deoarece dictionarele nu cunosc sensul 1, care este totusi curent de la Budai-Deleanu (lupul flamind care sub deasa tufa ciulit pe pintece zace) pina la Verifica cuvantul: Voiculescu (l-am gasit dimineata ciulit linga un trunchi).
Tot DAR cunoaste verb ciuli, „a (se) ghemui” dar il citeaza separat, ca varianta de la aciua, ceea ce nu pare posibil.
Sint putin probabile der. din limba sarba: čuliti (Cihac, II, 58) sau din limba latina *ciullire, limba greaca (veche) ϰυλλῶ „a rasuci” (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193).
Derivat ciul, adjectiv (cu urechile taiate), mr. ciul, deverbal de la cuvintul anterior, ca mototol de la mototoli.
Dupa alta opinie (Pascu, I, 193; Diculescu, 428; DAR; Puscariu, Lr., 260), din limba greaca (veche) ϰύλλος „taiat”.
Este cuvint care apare in bulgara čul „cu urechie taiate” sau „cu urechi mici”, limba sarba: čule „cu urechi mici”,, mag. csul(y)a „cu urechile taiate”, toate imprumuturi probabile din rom. (dupa Cihac, rom. ar proveni din limba sarba:).
Ciulei, substantiv masculin (nume de ciine; Ceratocarpus arenaria); ciuliu, substantiv masculin (ciot de creanga).