Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciuli

1 * Cuvantul cu diacritice: ciulí
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: CIULI, ciulesc, verb IV. Tranzitiv 1. (Despre animale) A ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul). 2. Figurativ (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată. – Conform: scr. č u l j i t i.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciulí
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: CIULI verb verifica cuvantul: olări, teși.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciulí
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: CIULI verb (Moldova) a ciușdi. (Calul își - urechile.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ciulí
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: ciuli verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural ciulesc, imperfect 3 singular ciulea; conjunctie: prezent 3 singular și plural ciulească

5 * Cuvantul cu diacritice: a ciulí -ésc
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: A CIULI -esc tranzitiv : - urechile a) a ridica urechile în sus pentru a auzi mai bine; b) a-și încorda auzul. limba sarba: țuljiti

6 * Cuvantul cu diacritice: ciulí -lésc - ít
Cuvantul fara diacritice: ciuli

Definitie: ciuli (-lesc, – it), verb – 1. A (se) ghemui, a (se) încolăci. – 2. Despre cai și animale în general, a ridica urechile ținîndu-le drept în sus. – 3. A-și încorda auzul. – 4. A tăia urechile. – 5. (Maram.) A rotunji extremitatea unui trunchi. – Mr. ciulescu, ciulire. Este varianta redusă de la ciuciuli „a (se) ghemui”, cum demonstrează identitatea de sensuri. Pentru posibilitatea acestei reduceri, conform ciuciulean, „zbîrciog, ciupercă”, cu varianta ciulean. Autorilor DAR le-a scăpat probabil acestă explicație, în ciuda varianta ciuciuli, ciuciula, ciucela, pe care le citează, deoarece dicționarele nu cunosc sensul 1, care este totuși curent de la Budai-Deleanu (lupul flămînd care sub deasă tufă ciulit pe pîntece zace) pînă la Verifica cuvantul: Voiculescu (l-am găsit dimineața ciulit lîngă un trunchi). Tot DAR cunoaște verb ciuli, „a (se) ghemui” dar îl citează separat, ca varianta de la aciua, ceea ce nu pare posibil. Sînt puțin probabile der. din limba sarba: čuliti (Cihac, II, 58) sau din limba latina ciullire, limba greaca (veche) ϰυλλῶ „a răsuci” (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193). Derivat ciul, adjectiv (cu urechile tăiate), mr. ciul, deverbal de la cuvîntul anterior, ca mototol de la mototoli. După altă opinie (Pascu, I, 193; Diculescu, 428; DAR; Pușcariu, Lr., 260), din limba greaca (veche) ϰύλλος „tăiat”. Este cuvînt care apare în bulgara čul „cu urechie tăiate” sau „cu urechi mici”, limba sarba: čule „cu urechi mici”,, mag. csul(y)a „cu urechile tăiate”, toate împrumuturi probabile din rom. (după Cihac, rom. ar proveni din limba sarba:). Ciulei, substantiv masculin (nume de cîine; Ceratocarpus arenaria); ciuliu, substantiv masculin (ciot de creangă).