Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Civil -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: civíl -ă
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: CIVIL, -Ă, civili, -e, adjectiv Care privește pe cetățenii unui stat (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii) sau care aparține, este specific acestor cetățeni; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii), precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului. ♢ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și a preoților. [Varianta: (învechit și popular) țivil, -ă adjectiv ] – Din franceza civil, limba latina civilis.

2 * Cuvantul cu diacritice: civíl
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: CIVIL adjectiv 1. verifica cuvantul: cetățenesc. 2. (învechit și popular) pămân-tesc. (Probleme - și probleme bisericești.)

3 * Cuvantul cu diacritice: civíl -ă
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: CIVIL, -Ă I. adjectiv 1. care privește pe cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. o drepturi ĕ = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare; drept - = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare -ă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etcetera; parte -ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. o război - = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat. II. substantiv masculin f. persoană care nu face parte din armată. (< franceza civil, limba latina civilis)

4 * Cuvantul cu diacritice: civíl
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: civil adjectiv m., plural civili; f. singular civilă, plural civile

5 * Cuvantul cu diacritice: civíl -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: CIVIL -ă (-i, -e) 1) Care ține de cetățenii unui stat și raporturile juridice dintre ei. Drept -. Acțiune -ă. ♢ Stare -ă situație a unui cetățean în raport cu familia. Război - luptă armată pentru putere dintre diferite grupuri sociale în cadrul aceleiași țări. Căsătorie -ă căsătorie oficiată de organele puterii de stat (fără participarea bisericii). 3) și substantival Care nu este militar sau preot; care este în afara vieții militare sau bisericești. Parte -ă. Haine -e. franceza civil, lat. civilis

6 * Cuvantul cu diacritice: civíl -ă
Cuvantul fara diacritice: civil

Definitie: CIVIL, -Ă adjectiv 1. Privitor la cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. ♢ Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condițiile persoanelor, raporturile lor de familie și diferite legături juridice care dau naștere la drepturi, obligații etcetera; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etcetera; ofițer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ♢ Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din același stat. substantiv masculin și feminin: Persoană care nu face parte din armată. [Varianta țivil, -ă adjectiv , substantiv masculinf. / < limba latina civilis, conform limba italiana civile, franceza civil].