Clăbuci

A Clăbuci clăbucesc
1. tranzitiv A face să se clăbucească.
2. intranzitiv 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clăbuci în urma fierberii, a unei mișcări rapide sau a unei reacții. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clăbuci la gură; a spumega. /Din clăbuc

NODEX – noul dicționar explicativ

A se clăbuci se clăbucește intranzitiv A se acoperi cu clăbuci. /Din clăbuc

NODEX – noul dicționar explicativ

Clăbuci, clăbucesc, verb IV.
Tranz și reflexiv A (se) acoperi cu clăbuci.
Intranzitiv (Despre lichide) A face clăbuci. – Din Clăbuc.

DEX – dicționarul explicativ

Clăbuci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural clăbucesc, imperfect 3 singular clăbucea; conjuncție prezent 3 singular și plural clăbucească

DOOM – dicționarul ortografic