Ciuci
Definitie, sens si explicatie
1Ciuci1 substantiv masculin plural (regional) taitei.
2Ciuci2 substantiv neutru (popular) pozitie joasa a corpului (cu indoirea genunchilor si apropierea fundului de pamant); asezare pe vine, starcire, strangere (a corpului), ghemuire.
3Ciuci, ciucesc, verb Iv reflexiv (popular)
1. a se aseza pe vine, a sta pe ciuci, a se starci, a se strange, a se face ghem, a se ghemui.
2. a strange laolalta, a turti, a mototoli, a totoliti, a boti.
1. a se aseza pe vine, a sta pe ciuci, a se starci, a se strange, a se face ghem, a se ghemui.
2. a strange laolalta, a turti, a mototoli, a totoliti, a boti.
4Ciuci substantiv masculin – (Argou) Penis, membru viril.
Țig.
čuči „tita”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), conform limba tiganeasca: sp. chuchai „tita” (Besses 65).
Nu stim daca este acelasi cuvint ciuci, substantiv masculin (crapcean).
Țig.
čuči „tita”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), conform limba tiganeasca: sp. chuchai „tita” (Besses 65).
Nu stim daca este acelasi cuvint ciuci, substantiv masculin (crapcean).
5Ciuci (-cesc, -it), verb –
1. A se ghemui, a se lasa pe vine. –
2. A mototoli, a increti, a zbirci. –
3. A stringe, a ingramadi.
Sl.
čučati (Dar), conform limba sarba: čučati „a se lasa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; insa ar putea fi vorba si de o formatie spontana. – Derivat ciuciuli (var. ciocioli), verb (a se ghemui; a zbirci, a increti) prin intermediul finalei expresive -li (conform Graur, Bl, Iv, 91), fiind improbabila der. propusa de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, substantiv masculin (ghemotoc, dop, cocolos; bobina; ciuperca, zbirciog).
Ca si in alte cazuri, sint forme care coincid cu alte formatii spontane, conform mr. ciuciula (culme), ce pare a indica dependenta de radacina expresiva ciuca; mr., megl. ciuciulian „ciocirlie”, in legatura cu bulgara kukuletka, cuvint rar.
Pe de alta parte, ciuciuli ajunge sa se confunde cu giugiuli, in sensul in care il foloseste Cantemir, de „a netezi, a mingiia”, conform ciuciula, verb (Trans., a mingiia).
Dupa Graur, Bl, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecindu-se de la limba tiganeasca: ciuci „penis”, ipoteza putin probabila. – Verifica cuvantul: si ciuli.
1. A se ghemui, a se lasa pe vine. –
2. A mototoli, a increti, a zbirci. –
3. A stringe, a ingramadi.
Sl.
čučati (Dar), conform limba sarba: čučati „a se lasa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; insa ar putea fi vorba si de o formatie spontana. – Derivat ciuciuli (var. ciocioli), verb (a se ghemui; a zbirci, a increti) prin intermediul finalei expresive -li (conform Graur, Bl, Iv, 91), fiind improbabila der. propusa de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, substantiv masculin (ghemotoc, dop, cocolos; bobina; ciuperca, zbirciog).
Ca si in alte cazuri, sint forme care coincid cu alte formatii spontane, conform mr. ciuciula (culme), ce pare a indica dependenta de radacina expresiva ciuca; mr., megl. ciuciulian „ciocirlie”, in legatura cu bulgara kukuletka, cuvint rar.
Pe de alta parte, ciuciuli ajunge sa se confunde cu giugiuli, in sensul in care il foloseste Cantemir, de „a netezi, a mingiia”, conform ciuciula, verb (Trans., a mingiia).
Dupa Graur, Bl, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecindu-se de la limba tiganeasca: ciuci „penis”, ipoteza putin probabila. – Verifica cuvantul: si ciuli.
6Ciuci, ciuci, substantiv masculin (Regional) Crap mic.