Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciuci

1 * Cuvantul cu diacritice: ciuci
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: ciuci¹ substantiv masculin plural (regional) tăiței.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciuci
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: ciuci² substantiv neutru (popular) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciucí
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: ciuci, ciucesc, verb IV reflexiv (popular) 1. a se așeza pe vine, a sta pe ciuci, a se stârci, a se strânge, a se face ghem, a se ghemui. 2. a strânge laolaltă, a turti, a mototoli, a totoliți, a boți.

4 * Cuvantul cu diacritice: ciúci
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: ciuci substantiv masculin – (Argou) Penis, membru viril. Țig. čuči „țîță”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), conform limba tiganeasca: sp. chuchai „țîță” (Besses 65). Nu știm dacă este același cuvînt ciuci, substantiv masculin (crăpcean).

5 * Cuvantul cu diacritice: ciucí -césc -ít
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: ciuci (-cesc, -it), verb – 1. A se ghemui, a se lăsa pe vine. – 2. A mototoli, a încreți, a zbîrci. – 3. A strînge, a îngrămădi. Sl. čučati (DAR), conform limba sarba: čučati „a se lăsa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; însă ar putea fi vorba și de o formație spontană. – Derivat ciuciuli (var. ciocioli), verb (a se ghemui; a zbîrci, a încreți) prin intermediul finalei expresive -li (conform Graur, BL, IV, 91), fiind improbabilă der. propusă de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, substantiv masculin (ghemotoc, dop, cocoloș; bobină; ciupercă, zbîrciog). Ca și în alte cazuri, sînt forme care coincid cu alte formații spontane, conform mr. ciuciulă (culme), ce pare a indica dependența de rădăcina expresivă ciucă; mr., megl. ciuciulian „ciocîrlie”, în legătură cu bulgara kukuletka, cuvînt rar. Pe de altă parte, ciuciuli ajunge să se confunde cu giugiuli, în sensul în care îl folosește Cantemir, de „a netezi, a mîngîia”, conform ciuciula, verb (Trans., a mîngîia). După Graur, BL, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecîndu-se de la limba tiganeasca: ciuci „penis”, ipoteză puțin probabilă. – Verifica cuvantul: și ciuli.

6 * Cuvantul cu diacritice: ciuci
Cuvantul fara diacritice: ciuci

Definitie: CIUCI, ciuci, substantiv masculin (Regional) Crap mic.