Definitie Luci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Luci, lucesc, verb IV.
Intranzitiv
1. A raspandi lumina; a straluci, a lumina.
2. A sclipi din cauza luminii; a scanteia. ♦ (Despre ochi) A avea o stralucire deosebita, exprimand o emotie, o dorinta etcetera
3. Figurativ (Despre idei, sentimente) A aparea in mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calitati deosebite. – Limba Latina *lucire (= lucere).

Varianta definitie 2: Luci verb
1. a straluci. (Un metal care -.)
2. verifica cuvantul: lumina.
3. verifica cuvantul: sclipi.
4. verifica cuvantul: sclipi.
5. verifica cuvantul: straluci.

Varianta definitie 3: Luci verb, indicativ prezent 3 plural luceste, imperfect 3 singular lucea; conjunctie: prezent 3 singular si plural luceasca

Varianta definitie 4: A luci pers. 3 -este intranzitiv 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) figurativ (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) figurat (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) figurativ (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

Varianta definitie 5: Luci (lucesc, lucit), verb – A straluci. – Mr. lutescu, lutire, istr. (rezlutescu).
Limba Latina lucῑre, varianta a lui lucĕre (Densusianu, Lr., 147; Puscariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); conform prov., port. luzir, verifica cuvantul: franceza luisir (fr. luire), sp. lucir. – Derivat luciu, adjectiv (stralucitor; lustruit); luciu, substantiv neutru (stralucire; sclipire; suprafata lustruita sau neteda) deverbal, a carui intilnire cu limba slava (veche) lučĭ „lumina”, limba sarba:, cr., slov. luč „lumina” pare intimplatoare; luceala, substantiv feminin (invechit, luciu); lucioara, substantiv feminin (varietate de pere); lucios, adjectiv (lucitor, stralucitor, neted); lucitor, adjectiv (stralucitor). – Derivat neol. lucid, adjectiv , din franceza lucide; luciditate, substantiv feminin, din franceza lucidite; translucid, adjectiv , din franceza translucide; luciola, substantiv feminin (licurici), din limba italiana lucciola, imprumut literar al romantismului, fara circulatie reala. – Conform: lucoare, lumina, straluci, luced.