Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Luci

1 * Cuvantul cu diacritice: lucí
Cuvantul fara diacritice: luci

Definitie: LUCI, lucesc, verb IV. Intranzitiv 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etcetera 3. Figurativ (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Limba Latina lucire (= lucere).

2 * Cuvantul cu diacritice: lucí
Cuvantul fara diacritice: luci

Definitie: LUCI verb 1. a străluci. (Un metal care -.) 2. verifica cuvantul: lumina. 3. verifica cuvantul: sclipi. 4. verifica cuvantul: sclipi. 5. verifica cuvantul: străluci.

3 * Cuvantul cu diacritice: lucí
Cuvantul fara diacritice: luci

Definitie: luci verb, indicativ prezent 3 plural lucește, imperfect 3 singular lucea; conjunctie: prezent 3 singular și plural lucească

4 * Cuvantul cu diacritice: a lucí
Cuvantul fara diacritice: luci

Definitie: A LUCI pers. 3 -ește intranzitiv 1) (despre surse de lumină, corpuri) A răspândi lumină; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectând emanația unei surse de lumină. 3) figurativ (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a sclipi; a străluci. 4) figurat (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a scânteia; a sclipi. 5) figurativ (despre idei, gânduri) A apărea pentru scurt timp în minte. limba latina lucire

5 * Cuvantul cu diacritice: lucí lucésc lucít
Cuvantul fara diacritice: luci

Definitie: luci (lucesc, lucit), verb – A străluci. – Mr. luțescu, luțire, istr. (rezluțescu). Limba Latina lucῑre, varianta a lui lucĕre (Densusianu, Lr., 147; Pușcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); conform prov., port. luzir, verifica cuvantul: franceza luisir (fr. luire), sp. lucir. – Derivat luciu, adjectiv (strălucitor; lustruit); luciu, substantiv neutru (strălucire; sclipire; suprafață lustruită sau netedă) deverbal, a cărui întîlnire cu limba slava (veche) lučĭ „lumină”, limba sarba:, cr., slov. luč „lumină” pare întîmplătoare; luceală, substantiv feminin (învechit, luciu); lucioară, substantiv feminin (varietate de pere); lucios, adjectiv (lucitor, strălucitor, neted); lucitor, adjectiv (strălucitor). – Derivat neol. lucid, adjectiv , din franceza lucide; luciditate, substantiv feminin, din franceza lucidite; translucid, adjectiv , din franceza translucide; luciolă, substantiv feminin (licurici), din limba italiana lucciola, împrumut literar al romantismului, fără circulație reală. – Conform: lucoare, lumină, străluci, luced.