Clasa
Definitie, sens si explicatie
1Clasa, clasez, verb I. Tranzitiv
1. A aranja, a imparti, a randui ceva (dupa caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Reflexiv A obtine un anumit loc in clasamentul unei clase, la un concurs etcetera
2. A inceta un proces penal cand se constata ca exista o cauza legala care impiedica pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradarii, a invechirii. – Din franceza Classer.
1. A aranja, a imparti, a randui ceva (dupa caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Reflexiv A obtine un anumit loc in clasamentul unei clase, la un concurs etcetera
2. A inceta un proces penal cand se constata ca exista o cauza legala care impiedica pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradarii, a invechirii. – Din franceza Classer.
2Clasa verb
1. verifica cuvantul: aranja.
2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a - al saptelea la concurs.)
1. verifica cuvantul: aranja.
2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a - al saptelea la concurs.)
3Clasa verb I. tr.
1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa intr-o ordine oarecare. ♢ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru munca, potrivit gradului de invaliditate.
2. (jur.) a inceta cercetarile intr-o anumita pricina, intr-un anumit caz etcetera din lipsa unor elemente sigure, care sa indreptateasca continuarea investigatiilor.
Ii. reflexiv a obtine un anumit loc intr-un clasament. (< franceza classer)
1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa intr-o ordine oarecare. ♢ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru munca, potrivit gradului de invaliditate.
2. (jur.) a inceta cercetarile intr-o anumita pricina, intr-un anumit caz etcetera din lipsa unor elemente sigure, care sa indreptateasca continuarea investigatiilor.
Ii. reflexiv a obtine un anumit loc intr-un clasament. (< franceza classer)
4Clasa verb, indicativ prezent 1 singular clasez, 3 singular si plural claseaza
5A se clasa ma -ez intranzitiv A obtine un anumit loc intr-un clasament. /<fr. classer
6A clasa -ez tranzitiv 1) (marfuri, produse, obiecte etcetera) A repartiza in clase sau in categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. 3) (procese penale) A considera ca fiind incheiat din lipsa de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradarii sau a invechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia intr-o forma definitiva (incluzand intr-o clasa); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer
7Clasa verb I. tr.
1. A aranja, a ordona, a randui (pe clase, pe categorii etcetera); a grupa, a ordona ceva intr-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru munca, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl.
A obtine un anumit loc intr-un clasament, la o intrecere etcetera
2. (Jur.) A inceta cercetarile intr-o anumita pricina, intr-un anumit caz etcetera din lipsa unor elemente sigure care sa indreptateasca continuarea investigatiilor. [< franceza classer, conform limba italiana classare].
1. A aranja, a ordona, a randui (pe clase, pe categorii etcetera); a grupa, a ordona ceva intr-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru munca, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl.
A obtine un anumit loc intr-un clasament, la o intrecere etcetera
2. (Jur.) A inceta cercetarile intr-o anumita pricina, intr-un anumit caz etcetera din lipsa unor elemente sigure care sa indreptateasca continuarea investigatiilor. [< franceza classer, conform limba italiana classare].