Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Client

1 * Cuvantul cu diacritice: cliént
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: CLIENT, -Ă, clienți, -e, substantiv masculin și feminin: 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etcetera, considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etcetera; mușteriu. 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etcetera, considerată în raport cu aceștia. 3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [Pronuntat: cli-ent] – Din franceza client, limba latina cliens, -ntis.

2 * Cuvantul cu diacritice: cliént
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: CLIENT substantiv cumpărător, mușteriu, (învechit) târguitor. (- al unui magazin.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cliént -ă
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: CLIENT, -Ă substantiv masculin feminin 1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. ♢ cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< franceza client, limba latina cliens)

4 * Cuvantul cu diacritice: cliént
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: client substantiv masculin, plural clienți

5 * Cuvantul cu diacritice: cliént -tă -ti -te
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: CLIENT -tă (-ti, -te) m. și feminin: 1) Cumpărător sau consumator (permanent) într-un magazin, într-un local public. 2) Persoană care apelează la serviciul cuiva (medic, avocat etcetera), luată în raport cu acesta. 3) (în Roma antică) Plebeu aflat sub protecția morală și materială a unui aristocrat, căruia i se supunea complet. [Silabe cli-ent] franceza client, limba latina cliens, -ntis

6 * Cuvantul cu diacritice: cliént -ă
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: CLIENT, -Ă substantiv masculin și feminin: 1. Plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpără frecvent dintr-un magazin, consumator obișnuit al unui local public; mușteriu, consumator. ♦ Cel care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etcetera, considerat în raport cu acela care îi oferă serviciile sale. [Pronume cli-ent. / < limba latina cliens , conform franceza client, limba italiana cliente].

7 * Cuvantul cu diacritice: client -ă
Cuvantul fara diacritice: client

Definitie: client -ă, clienți, -te substantiv masculin, substantiv feminin (intl.) 1. victimă potențială a unui hoț. 2. infractor căutat de poliție. 3. ins, tip, individ (protagonist al unei narațiuni argotice). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)