Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cloț

1 * Cuvantul cu diacritice: cloț
Cuvantul fara diacritice: clot

Definitie: CLOȚ, cloțuri, substantiv neutru Spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări). – Conform: limba germana Klotz.

2 * Cuvantul cu diacritice: cloț
Cuvantul fara diacritice: clot

Definitie: cloț substantiv neutru, plural cloțuri

3 * Cuvantul cu diacritice: cloț
Cuvantul fara diacritice: clot

Definitie: cloț¹, cloțuri, substantiv neutru (regional) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor.

4 * Cuvantul cu diacritice: cloț clóțuri
Cuvantul fara diacritice: clot

Definitie: cloț (cloțuri), substantiv neutru – 1. Vîrf. – 2. Cui, știft, pivot. – 3. Fragment de cărămidă folosit la umpluturi. – 4. Trunchi, buștean. Origine incertă. Pare a fi o varianta de la colț, alterată printr-o metateză, ca în clocoti › colcoti; sau mai curînd, creație expresivă, conform clanț. DAR separă cele două cuvinte, cloț „fragment de cărămidă”, care provine din limba sarba: kloca „pietricică”, și cloț „trunchi”, cui care derivă, după Borcea 183, din săs. K’lôts „trunchi” (conform Scriban); această ultimă der. este puțin probabilă, dacă se ia în considerație extinderea cuvîntului rom. Semantismul concordă perfect cu cel al lui colț. Circulă de asemenea o formă cu infix nazal, clonț, substantiv neutru (cioc; vîrf, țanc; dinte canin; vîrf ascuțit, ghimpe; ciocănel percutor), de uz general (DAR exclude nejustificat Muntenia), și care se pune de obicei în legătură cu limba slava (veche) kljunŭ „vîrf” (Cihac, II, 63; DAR), în ciuda dificultăților fonetice. Paralelismul cloț › clonț coincide cu cioc › cionc, ciot › ciont, bot › bont, etcetera Derivat cloțan, substantiv masculin (șobolan. Mus decumanus), probabil plecîndu-se de la cloț „dinte” (după DAR, din limba sarba: klokati „a înghiți”); cloțan, substantiv neutru (vîrf ascuțit, țanc), conform același sens la clonț; cloață, substantiv feminin (cioc, gură; gură-spartă; babă vrăjitoare); clonț, adjectiv (știrb); clonțat, adjectiv (cu ciocul mare; obraznic, insolent); clonțar, substantiv masculin (pasăre, Coccothrauster vulgaris); clonțan, substantiv masculin (țanc, vîrf). Cloanță coincide perfect cu clanță; ceea ce pare să pledeze în favoarea unei origini expresive pentru toate aceste cuvinte.