Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Clucer

1 * Cuvantul cu diacritice: clucér
Cuvantul fara diacritice: clucer

Definitie: CLUCER, cluceri, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. – Din limba slava (veche) kliučiari.

2 * Cuvantul cu diacritice: clucér
Cuvantul fara diacritice: clucer

Definitie: clucer substantiv masculin, plural cluceri

3 * Cuvantul cu diacritice: clucér -i
Cuvantul fara diacritice: clucer

Definitie: CLUCER -i m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. limba slava (veche) kljuțaru

4 * Cuvantul cu diacritice: clucér clucéri
Cuvantul fara diacritice: clucer

Definitie: clucer (cluceri), substantiv masculin – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Varianta (învechit) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), conform cliuci. Este dublet de la colcer, substantiv masculin (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt limba slava (veche), dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Derivat clucereasă, substantiv feminin (soția clucerului); clucerie, substantiv feminin (ocupație de clucer); colceri, verb (a găti mîncarea la cazan); colceriță, substantiv feminin (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine limba neogreaca: ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din limba tiganeasca: sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bulgara ključ „cheie.”