Clucer
Definitie, sens si explicatie
1Clucér, cluceri, substantiv masculin (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Dregator care se ocupa cu aprovizionarea curtii domnesti. – Din limba slava (veche) Kliučiari.
2Clucer substantiv masculin, plural cluceri
3Clucér -i m. (in Moldova si in Muntenia medievala) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curtii domnesti. /<sl. kljutaru
4Clucer (cluceri), substantiv masculin – În vechea organizare, dregator care se ocupa cu aprovizionarea curtii domnesti; era in acelasi timp intendent general al armatei si membru al sfatului sau divanului.
Începind din 1738, titlul sau a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutret. – Clucer de pivnita, intendent care asigura rezervele de bautura ale armatei. – Clucer de jignita, intendent care asigura rezervele de hrana ale armatei. – Varianta (invechit) cliuc(e)ar.
Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, Ii, 64), conform cliuci.
Este dublet de la colcer, substantiv masculin (Trans., persoana care, la nuntile populare, se ocupa cu aprovizionarea cu alimente si bauturi), din acelasi cuvint limba slava (veche), dar prin intermediul pronuntarii mag. kolcsar (Draganu, Dacor., V, 364-6; Dar). – Derivat clucereasa, substantiv feminin (sotia clucerului); clucerie, substantiv feminin (ocupatie de clucer); colceri, verb (a gati mincarea la cazan); colcerita, substantiv feminin (femei care prepara mincarea la cazan).
Din rom. provine limba neogreaca: ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr.
St., Ii, 75).
Nu este clara provenienta din limba tiganeasca: sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curind der. din bulgara ključ „cheie.”
Începind din 1738, titlul sau a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutret. – Clucer de pivnita, intendent care asigura rezervele de bautura ale armatei. – Clucer de jignita, intendent care asigura rezervele de hrana ale armatei. – Varianta (invechit) cliuc(e)ar.
Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, Ii, 64), conform cliuci.
Este dublet de la colcer, substantiv masculin (Trans., persoana care, la nuntile populare, se ocupa cu aprovizionarea cu alimente si bauturi), din acelasi cuvint limba slava (veche), dar prin intermediul pronuntarii mag. kolcsar (Draganu, Dacor., V, 364-6; Dar). – Derivat clucereasa, substantiv feminin (sotia clucerului); clucerie, substantiv feminin (ocupatie de clucer); colceri, verb (a gati mincarea la cazan); colcerita, substantiv feminin (femei care prepara mincarea la cazan).
Din rom. provine limba neogreaca: ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr.
St., Ii, 75).
Nu este clara provenienta din limba tiganeasca: sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curind der. din bulgara ključ „cheie.”