Definitie Cere - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÉRE, cer, verb III.
Tranzitiv
1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ♢ Expresie A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa...
2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti.
3. A cersi.
4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ♢ Expresie A cere (cuiva) socoteala (sau cont, cuvant invechit, seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etcetera (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etcetera); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde.
5. A impune; a face sa fie necesar.
6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Reflexiv A avea cautare, a fi solicitat. – Limba Latina Quaerere.

Varianta definitie 2: A cere antonim: a da, a oferi

Varianta definitie 3: CÉRE verb verifica cuvantul: cauta.

Varianta definitie 4: CÉRE verb
1. a pretinde, a reclama, a revendica, (invechit si reg.) a striga, (invechit) a pretendelui, a pretendui, (grecism cuvant invechit) a pretenderisi. (- sa i se faca dreptate.)
2. a pretinde, (invechit si popular) a apuca. (- cuiva birul.)
3. verifica cuvantul: vrea.
4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii vad, inima -.)
5. verifica cuvantul: solicita.
6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilvania) a suruclui. (- ajutorul lor.)
7. verifica cuvantul: peti.
8. verifica cuvantul: cersi.
9. verifica cuvantul: necesita.
10. verifica cuvantul: implica.
11. verifica cuvantul: trebui.
12. verifica cuvantul: cauta.

Varianta definitie 5: Cere verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cer, 2 singular ceri; conjunctie: prezent 3 singular si plural ceara; ger. cerand; part. cerut

Varianta definitie 6: A SE CÉRE ma cer intranzitiv popular A solicita permisiunea. /<lat. quaerere

Varianta definitie 7: A CÉRE cer tranzitiv 1) A se adresa cuiva pentru a obtine ceva; a-si manifesta dorinta de a avea ceva. - o carte. - un sfat. - un ajutor. ♢ - mana (unei fete) a propune casatorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. - un drept. ♢ - cuiva socoteala a cere lamuriri de la cineva. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multa atentie. /<lat. quaerere

Varianta definitie 8: Cere (cer, cerut), verb –
1. (Înv.) A cauta. –
2. A avea nevoie. –
3. A solicita, a implora. –
4. A reclama, a pretinde, a revendica. –
5. A indica pretul unei marfi. –
6. A cersi, a cere de pomana. –
7. A peti, a face propuneri de casatorie. –
8. A chema, a solicita prezenta. –
9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. –
10. A fi acceptat un articol. –
11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizatie. – Mr. ter, tireare „a cauta,” megl. ter.
Limba Latina quaerĕre „a cauta” si a cere (Puscariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); conform limba italiana chiedere (sard. kèrrere), prov., verifica cuvantul: franceza querre, sp., port. querer. – Derivat cerinta, substantiv feminin (exigenta), formatie literara din secolul XIX.
Conjug. perf. simplu cerui si a part. cerut este moderna si analogica; pina in primii ani ai secolul XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. limba latina quaesῑvi › cersii, de unde cersui, si quaesῑtum › cersit, mai tirziu cersut (cu r analogic, de la prezent).
De la aceasta forma veche de conjug. s-a dezvoltat un verb nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cersii, s-a construit un prezent analogic cersesc; astfel se explica cersi, verb (a cere; a cere de pomana; a implora); cu der. cersit, substantiv neutru (faptul de a cersi); cersetor, substantiv masculin (persoana care cere de pomana); cersetoresc, adjectiv (de cersetor); cersetori, verb (a cersi); cersetorie, substantiv feminin (cersit).
Pentru formarea acestui verb, conform Șeineanu, Semasiol., 214 si de asemenea verifica cuvantul: sard. kerkidore, sard. chircadore „cersetor”.

Varianta definitie 9: Cere (-r, -ut), verb –
1. (Înv.) A cauta. –
2. A avea nevoie. –
3. A solicita, a implora. –
4. A reclama, a pretinde, a revendica. –
5. A indica pretul unei marfi. –
6. A cersi, a cere de pomana. –
7. A peti, a face propuneri de casatorie. –
8. A chema, a solicita prezenta. –
9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. –
10. A fi acceptat un articol. –
11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizatie. – Mr. ter, tireare „a cauta,” megl. ter.
Limba Latina quaerĕre „a cauta” si a cere (Puscariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); conform limba italiana chiedere (sard. kèrrere), prov., verifica cuvantul: franceza querre, sp., port. querer. – Derivat cerinta, substantiv feminin (exigenta), formatie literara din secolul XIX.
Conjug. perf. simplu cerui si a part. cerut este moderna si analogica; pina in primii ani ai secolul XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. limba latina quaesῑvi › cersii, de unde cersui, si quaesῑtum › cersit, mai tirziu cersut (cu r analogic, de la prezent).
De la aceasta forma veche de conjug. s-a dezvoltat un verb nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cersii, s-a construit un prezent analogic cersesc; astfel se explica cersi, verb (a cere; a cere de pomana; a implora); cu der. cersit, substantiv neutru (faptul de a cersi); cersetor, substantiv masculin (persoana care cere de pomana); cersetoresc, adjectiv (de cersetor); cersetori, verb (a cersi); cersetorie, substantiv feminin (cersit).
Pentru formarea acestui verb, conform Șeineanu, Semasiol., 214 si de asemenea verifica cuvantul: sard. kerkidore, sard. chircadore „cersetor”.