Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cere

1 * Cuvantul cu diacritice: cére
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: CERE, cer, verb III. Tranzitiv 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ♢ Expresie A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ♢ Expresie A cere (cuiva) socoteală (sau cont, cuvant invechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etcetera (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etcetera); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. – Limba Latina quaerere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a cere
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: A cere antonim: a da, a oferi

3 * Cuvantul cu diacritice: cére
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: CERE verb verifica cuvantul: căuta.

4 * Cuvantul cu diacritice: cére
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: CERE verb 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (învechit și reg.) a striga, (învechit) a pretendelui, a pretendui, (grecism cuvant invechit) a pretenderisi. (- să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (învechit și popular) a apuca. (- cuiva birul.) 3. verifica cuvantul: vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima -.) 5. verifica cuvantul: solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilvania) a suruclui. (- ajutorul lor.) 7. verifica cuvantul: peți. 8. verifica cuvantul: cerși. 9. verifica cuvantul: necesita. 10. verifica cuvantul: implica. 11. verifica cuvantul: trebui. 12. verifica cuvantul: căuta.

5 * Cuvantul cu diacritice: cére
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: cere verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cer, 2 singular ceri; conjunctie: prezent 3 singular și plural ceară; ger. cerând; part. cerut

6 * Cuvantul cu diacritice: a se cére mă cer
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: A SE CERE mă cer intranzitiv popular A solicita permisiunea. limba latina quaerere

7 * Cuvantul cu diacritice: a cére cer
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: A CERE cer tranzitiv 1) A se adresa cuiva pentru a obține ceva; a-și manifesta dorința de a avea ceva. - o carte. - un sfat. - un ajutor. ♢ - mâna (unei fete) a propune căsătorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. - un drept. ♢ - cuiva socoteală a cere lămuriri de la cineva. 3) A face să fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multă atenție. limba latina quaerere

8 * Cuvantul cu diacritice: cére cér cerút
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: cere (cer, cerut), verb – 1. (Înv.) A căuta. – 2. A avea nevoie. – 3. A solicita, a implora. – 4. A reclama, a pretinde, a revendica. – 5. A indica prețul unei mărfi. – 6. A cerși, a cere de pomană. – 7. A peți, a face propuneri de căsătorie. – 8. A chema, a solicita prezența. – 9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. – 10. A fi acceptat un articol. – 11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizație. – Mr. țer, țireare „a căuta,” megl. țer. Limba Latina quaerĕre „a căuta” și a cere (Pușcariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); conform limba italiana chiedere (sard. kerrere), prov., verifica cuvantul: franceza querre, sp., port. querer. – Derivat cerință, substantiv feminin (exigență), formație literară din secolul XIX. Conjug. perf. simplu cerui și a part. cerut este modernă și analogică; pînâ în primii ani ai secolul XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. limba latina quaesῑvi › cerșii, de unde cerșui, și quaesῑtum › cerșit, mai tîrziu cerșut (cu r analogic, de la prezent). De la această formă veche de conjug. s-a dezvoltat un verb nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cerșii, s-a construit un prezent analogic cerșesc; astfel se explică cerși, verb (a cere; a cere de pomană; a implora); cu der. cerșit, substantiv neutru (faptul de a cerși); cerșetor, substantiv masculin (persoană care cere de pomană); cerșetoresc, adjectiv (de cerșetor); cerșetori, verb (a cerși); cerșetorie, substantiv feminin (cerșit). Pentru formarea acestui verb, conform Șeineanu, Semasiol., 214 și de asemenea verifica cuvantul: sard. kerkidore, sard. chircadore „cerșetor”.

9 * Cuvantul cu diacritice: cére -r -út
Cuvantul fara diacritice: cere

Definitie: cere (-r, -ut), verb – 1. (Înv.) A căuta. – 2. A avea nevoie. – 3. A solicita, a implora. – 4. A reclama, a pretinde, a revendica. – 5. A indica prețul unei mărfi. – 6. A cerși, a cere de pomană. – 7. A peți, a face propuneri de căsătorie. – 8. A chema, a solicita prezența. – 9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. – 10. A fi acceptat un articol. – 11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizație. – Mr. țer, țireare „a căuta,” megl. țer. Limba Latina quaerĕre „a căuta” și a cere (Pușcariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); conform limba italiana chiedere (sard. kerrere), prov., verifica cuvantul: franceza querre, sp., port. querer. – Derivat cerință, substantiv feminin (exigență), formație literară din secolul XIX. Conjug. perf. simplu cerui și a part. cerut este modernă și analogică; pînâ în primii ani ai secolul XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. limba latina quaesῑvi › cerșii, de unde cerșui, și quaesῑtum › cerșit, mai tîrziu cerșut (cu r analogic, de la prezent). De la această formă veche de conjug. s-a dezvoltat un verb nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cerșii, s-a construit un prezent analogic cerșesc; astfel se explică cerși, verb (a cere; a cere de pomană; a implora); cu der. cerșit, substantiv neutru (faptul de a cerși); cerșetor, substantiv masculin (persoană care cere de pomană); cerșetoresc, adjectiv (de cerșetor); cerșetori, verb (a cerși); cerșetorie, substantiv feminin (cerșit). Pentru formarea acestui verb, conform Șeineanu, Semasiol., 214 și de asemenea verifica cuvantul: sard. kerkidore, sard. chircadore „cerșetor”.