Varianta definitie 2: CLĂTi verb verifica cuvantul: balansa, clatina, clinti, cutremura, deplasa, izbi, legana, lovi, migra, misca, muta, oscila, pendula, pleca, porni, scutura, urni, zdruncina, zgaltai, zgudui.
Varianta definitie 8: Clati (clatesc, clatit), vb –
1. A misca, a clatina, a deplasa. –
2. A pune in miscare. –
3. A scutura, a agita. –
4. A tulbura, a intoarce pe dos, a perturba. –
5. A misca, a agita. –
6. A face sa sovaie, a ameninta. –
7. (Refl.) A decadea, a se ruina. –
8. A se impresiona, a se induiosa, a se emotiona. –
9. A curata rufe, vase, spalindu-le usor cu apa, a le limpezi.
Sl. klatiti „a scutura” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, II, 60; Miklosich, Lexicon, 288); conform bulgara klatja, ceh. klatiti, pol. klocić.
Secolul XV.
Cu toate aceste sensuri, in afara de ultimul, este putin cuvant invechit, si in general este inlocuit prin a clatina. – Derivat clateala, substantiv feminin (limpezire, clatit); clatita, substantiv feminin (un fel de placinta subtire, umpluta si rulata); clatitura, substantiv feminin (invechit, scuturatura, zgiltiiala; limpezire, clatit); clatitor, adjectiv (care scutura); clatari, verb cu aceleasi sensuri ca clati, cu o nuanta iterativa sau durativa; clatina, verb cu aceleasi sensuri (in ciuda diferentei stabilite de DAR intre aceste verb, se poate afirma doar ca clatari apare mai curind a fi propriu rom. occidentale, si clatina rom. orientale, acesta din urma tinzind sa-l elimine pe primul; la clatina lipseste sensul de „a limpezi rufele”, pentru care se conserva in aria sa forma primitiva clati); clatinator, adjectiv (care se clatina, care se rascoleste); clatinatura, substantiv feminin (scuturatura); clatinatoare, substantiv feminin (scrinciob).
litere.