Definitie Coace - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Coace, coc, verb III.
1. Tranzitiv A supune un aliment la actiunea caldurii (in cuptor) spre a-l face bun de mancat. ♢ Expresie A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a incerca sa-i faca rau (cuiva); a-i intinde (cuiva) o cursa. ♦ Reflexiv (Despre alimente) A deveni bun de mancat prin actiunea caldurii (din cuptor).
2. Reflexiv (Despre fructe, seminte) A ajunge la maturitate sub actiunea caldurii soarelui; a deveni bun de mancat; (despre plante) a ajunge sa aiba samanta formata, maturizata. ♦ Tranzitiv (Despre soare sau caldura) A face ca fructele, plantele etcetera sa ajunga la maturitate, sa fie bune de mancat, sa dea samanta. ♦ Figurativ (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etcetera); a se maturiza.
3. Reflexiv Figurativ (Despre fiinte) A se incinge, a se inabusi de caldura.
4. Tranzitiv Figurativ A pune ceva la cale cu intentii rauvoitoare; a urzi.
5. (Despre bube si inflamatii, prin extensiune despre parti ale corpului) A face puroi. – Din limba latina popular Cocere (= coquere).

Varianta definitie 2: Coace verb
1. a se incinge, a se infierbanta. (Se - stand langa soba.)
2. a fierbe, a opari. (- firele de tort.)
3. (MED.) a colecta. (Buba incepe sa -.)

Varianta definitie 3: Coace verb verifica cuvantul: fierbe, maturiza.

Varianta definitie 4: Coace verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural coc, 1 plural coacem, imperfect 3 singular cocea, perf. substantiv 1 singular copsei, 1 plural coapseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural coaca; imper. 2 singular coace; ger. cocand; part. copt

Varianta definitie 5: A se coace ma coc intranzitiv 1) (despre plante, fructe, seminte) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge in faza de dezvoltare completa; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre fiinte) A se infierbanta tare (de caldura). /<lat. cocere

Varianta definitie 6: A COACE coc
1. tranzitiv 1) (alimente) A prepara prin supunere la actiunea unei temperaturi inalte (in cuptor). - placinte. - mere. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A intreprinde pe ascuns; a pune la cale in taina; a urzi; a tese; a unelti. ♢ A-i - cuiva turta a incerca sa-i faca cuiva pe neasteptate un rau.
2. instranzitiv (despre rani, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

Varianta definitie 7: Coace verb III.
În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiatii calorice intr-un cuptor (electric, cu gaz, cu convectie, la rotisor, cu microunde), in urma careia acesta apare acoperit de o crusta (exceptie la microunde); in limbaj comun se aplica, mai ales, la alimentele facute din aluat: a coace paine, prajituri, cozonac etcetera; anumite alimente se pot coace si in sau sub cenusa (cartofi, castane).

Varianta definitie 8: Coace (coc, copt), verb –
1. A supune un aliment la actiunea caldurii. –
2. A gati inabusit. –
3. A fierbe putin. –
4. A opari, a pirli. –
5. A arde, a prelucra prin foc (caramizi, portelan etcetera). –
6. Despre fructe si plante, a ajunge la maturitate. –
7. Despre inflamatii, a face puroi. –
8. A deveni matur, chibzuit. –
9. A albi lina cu cenusa. –
10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de razbunare. –
11. Despre lemn, a se incinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc.
Limba Latina cŏcĕre, forma populara de la cŏquĕre (Puscariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), conform limba italiana cu(o)cere, prov., port. cozer, franceza cuire, sp. cocer.
Sensul „a ajunge la maturitate” apare in unele dialecte limba italiana, conform calabr. cottu „matur”. – Derivat cocator, substantiv masculin (ajutor de brutar); cocator, substantiv neutru (cuptor pentru copt piine de casa); copt, substantiv neutru (maturitate; actiunea de a coace); cocat, substantiv neutru (zaduf, dogoare); cocari, verb (a coace); cocarit, substantiv neutru (dijma de porumb); rascoace (var. cuvant invechit scoace), verb (a arde, a face puroi, o inflamatie), format cu pref. ras- (dupa Candrea-Dens., 372-3, din limba latina *excocere si *re-excocere); rascopt, adjectiv (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur).
Conform: coptura, cuptor.