Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coace

1 * Cuvantul cu diacritice: coáce
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: COACE, coc, verb III. 1. Tranzitiv A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ♢ Expresie A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Reflexiv (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Reflexiv (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranzitiv (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etcetera să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Figurativ (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etcetera); a se maturiza. 3. Reflexiv Figurativ (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranzitiv Figurativ A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, prin extensiune despre părți ale corpului) A face puroi. – Din limba latina popular cocere (= coquere).

2 * Cuvantul cu diacritice: coáce
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: COACE verb 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se - stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (- firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: coáce
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: COACE verb verifica cuvantul: fierbe, maturiza.

4 * Cuvantul cu diacritice: coáce
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: coace verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural coc, 1 plural coacem, imperfect 3 singular cocea, perf. substantiv 1 singular copsei, 1 plural coapserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural coacă; imper. 2 singular coace; ger. cocând; part. copt

5 * Cuvantul cu diacritice: a se coáce mă coc
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: A SE COACE mă coc intranzitiv 1) (despre plante, fructe, semințe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre ființe) A se înfierbânta tare (de căldură). limba latina cocere

6 * Cuvantul cu diacritice: a coáce coc
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: A COACE coc 1. tranzitiv 1) (alimente) A prepara prin supunere la acțiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). - plăcinte. - mere. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a țese; a unelti. ♢ A-i - cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neașteptate un rău. 2. instranzitiv (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. limba latina cocere

7 * Cuvantul cu diacritice: coáce
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: COACE verb III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etcetera; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane).

8 * Cuvantul cu diacritice: coáce cóc cópt
Cuvantul fara diacritice: coace

Definitie: coace (coc, copt), verb – 1. A supune un aliment la acțiunea căldurii. – 2. A găti înăbușit. – 3. A fierbe puțin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porțelan etcetera). – 6. Despre fructe și plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamații, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenușă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Limba Latina cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Pușcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), conform limba italiana cu(o)cere, prov., port. cozer, franceza cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte limba italiana, conform calabr. cottu „matur”. – Derivat cocător, substantiv masculin (ajutor de brutar); cocător, substantiv neutru (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, substantiv neutru (maturitate; acțiunea de a coace); cocăt, substantiv neutru (zăduf, dogoare); cocări, verb (a coace); cocărit, substantiv neutru (dijmă de porumb); răscoace (var. cuvant invechit scoace), verb (a arde, a face puroi, o inflamație), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din limba latina excocere și re-excocere); răscopt, adjectiv (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Conform: coptură, cuptor.