Coace, coc, verb III.
Încă 3 sensuri
Din latină popular Cocere (= coquere).
DEX – dicționarul explicativ
Coace verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural coc, 1 plural coacem, imperfect 3 singular cocea, perfect simplu 1 singular copsei, 1 plural coapserăm; conjuncție prezent 3 singular și plural coacă; imper. 2 singular coace; germană cocând; participiu copt
DOOM – dicționarul ortografic
A se coace mă coc intranzitiv
<latină cocere
NODEX – noul dicționar explicativ
A Coace coc
<latină cocere
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
Coace (coc, copt), verb –
Încă 2 sensuri
Conform coptură, cuptor.
DER – dicționarul etimologic
Coace verb III.
În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane).
