Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coadă

1 * Cuvantul cu diacritice: coádă
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: COADĂ, cozi, substantiv feminin 1. Apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui. ♢ Expresie A da din coadă = (despre oameni; familiar) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura. A-și vârî (sau băga) coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc. Își vâră (sau și-a vârât, își bagă, și-a băgat etcetera) dracul coada (în ceva), se spune când într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate). A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furiș), a o șterge (lăsând lucrurile nerezolvate). Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, rușinat; fără a fi reușit. (Popular) A-și face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mâța (sau pe dracul) de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu față nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaoș; vechi, băștinaș; de origine rurală. (Familiar) A prinde prepelița (sau purceaua) de coadă = a se îmbăta. ♦ Partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etcetera). 2. Păr (de pe capul femeilor) crescut lung și apoi împletit; cosiță. 3. Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. Verifica cuvantul: peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungită sau care se târăște pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă. ♢ Expresie A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasă a cometelor. ♦ Fâșie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menține echilibrul în aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner. ♢ Expresie A lua (sau a apuca ceva) de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva). A-și vedea de coada măturii (sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodărești. Coadă de topor = persoană care servește drept unealtă în mâna dușmanului. 6. Partea terminală a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etcetera; bucată de la capătul unui lucru; sfârșit, extremitate. ♢ Locutiune adverb La (sau în) coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la școală etcetera). De la coadă = de la sfârșit spre început. ♢ Expresie A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înțeles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se îngustează un lac, un iaz etcetera; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleșteu. 7. Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva, undeva. ♢ Expresie A face coadă = a sta într-un șir (lung) de oameni, așteaptând să-i vină rândul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă; barba-ursului (Equisetum); b) plantă erbacee acvatică cu frunze liniare și cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocoșului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuințate în medicina populară (Polygonatum); coada-mielului = a) plantă erbacee cu frunze lucitoare și cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata); coada-mâței = plantă erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-mâței-de-baltă = nume dat mai multor specii de mușchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede și contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă (Potentilla anserina); coada-șoricelului = plantă erbacee medicinală cu frunze penate, păroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) plantă erbacee țepoasă, înaltă, cu frunze lanceolate și cu flori albe, dispuse în spice (Echium altissimum); b) plantă erbacee cu flori violete sau roșietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară, cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosită ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = plantă veninoasă cu tulpina târâtoare și cu fructele în forma unor bobițe roșii, care crește prin mlaștini (Calla palustris); coada-rândunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorați, care au câte o prelungire în partea posterioară a aripilor (Papilio machaon și podalirius). [Plural și: (2) coade] – Limba Latina coda (=cauda).

2 * Cuvantul cu diacritice: coádă
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: COADĂ substantiv verifica cuvantul: coardă, matcă, matiță, măsea, pipirig, scândură.

3 * Cuvantul cu diacritice: coádă
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: COADĂ substantiv 1. cosiță, (regional) gâță. (O fată care poartă cozi.) 2. mâner, (învechit și reg.) mănunchi, (Transilvania) dârjală, (Transilvania și Banat) mânei, (prin Banat și sudul Transilvania) mânel. (- de seceră, de sapă.) 3. verifica cuvantul: toartă. 4. cotor. (- măturii.) 5. (regional) coporâie, toporișcă, toporâie, toporâște, (Mold. și Bucovina) cosie. (- coasei.) 6. verifica cuvantul: băț. 7. verifica cuvantul: peduncul. 8. verifica cuvantul: pulpană. 9. verifica cuvantul: trenă. 10. (familiar) codârlă. (Te rog să te așezi la - ) 11. verifica cuvantul: sfârșit. 12. (BOTANICA) coada-calului (Equisetum arven-se) = barba-ursului, (regional) brădișor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilvania și Maram.) perie; coada-cocoșului (Polygonatum) = (regional) cerceluș, clopoței (plural), cocoș, coada-mielului, coada-vacii, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon; coada-mâței (Leonurus marrubiastrum) = (regional) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (popular) scrântitoare, (regional) prescură, sclintiță, scrintee, iarba-gâștelor; coada-șoricelului (Achillea millefo-lium) = (învechit și reg.) prâsnel, (regional) coada-hâr-țului, (Ban.) alunele (plural), sorocină; coada-vacii = a) (Salvia silvestris) jale, (regional) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure; b) (Verbascum phlomoides) (regional) rânzișoară; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (regional) codină. 13. (ENTOM.) coada-rândunicii (Papilio machaon și podalirius) verifica cuvantul: papilionidă.

4 * Cuvantul cu diacritice: coádă
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: coadă substantiv feminin, g.-d. art. cozii; plural cozi

5 * Cuvantul cu diacritice: coádă cozi
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: COADĂ cozi f. 1) (la animale) Parte terminală a coloanei vertebrale. ♢ A da din - a se linguși pe lângă cineva. A-și vârî (sau a-și băga) -a a) a se amesteca în treburile altora; b) a se strecura peste tot. A călca pe cineva pe - a trezi mânia cuiva; a supăra. A pune -a pe spinare a fugi de răspundere; a pleca lăsând toate în voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu -a între picioare (sau între vine) a pleca rușinat, fără a obține nimic. A scăpa scurt de - a ieși dintr-o încurcătură cu urmări neplăcute. A-i atârna cuiva ceva de - a-i atribui cuiva o vină; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mâța de - a o duce greu; a trăi în sărăcie. Minciună cu - minciună mare. A umbla (sau a se ține) - după cineva a fi nedespărțit de cineva. 2) (la păsări) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ♢ A căuta -a prepeliței a căuta ceea ce nu există. 3) (la pești, șerpi etcetera) Partea posterioară a corpului. 4) Păr lung și des, împletit; cosiță. ♢ A împleti - (sau cosiță) albă a rămâne fată bătrână, nemăritată. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formație vegetală prin care floarea sau fructul se leagă de ramură; peduncul. - de cireașă. ♢ Cozi de ceapă vârfurile tulpinii de ceapă verde. -a-șoricelului plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, întrebuințate în medicină. 6) Partea alungită de la spatele unei rochii (care se târăște); trenă. 7) Parte a unui obiect de care se apucă cu mâna. -a sapei. ♢ - de topor om care servește drept unealtă în mâna dușmanului; trădător. 8) rar Partea cu care se termină ceva; bucată de la sfârșitul unui lucru; margine; capăt; extremitate. ♢ -a ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau în) - pe ultimul loc. De la - de la sfârșit spre început. 9) Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu - cometă. - de cometă prelungire luminoasă a cometei. limba latina coda

6 * Cuvantul cu diacritice: coádă -ózi
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: coadă (-ozi), substantiv feminin – 1. Apendice final al părții posterioare a corpului animalelor. – 2. Păr împletit, cosiță. – 3. Peduncul, codiță, pețiol. – 4. Partea de dinapoi a unor obiecte de îmbrăcăminte, trenă. – 5. Capăt, sfîrșit, extremitate. – 6. Margine, parte de dinapoi. – 7. Rest, rămășiță. – 8. Șir de persoane care așteaptă, rînd. – Mr., megl. coadă, istr. code. Limba Latina popular cōda, în loc de cauda (Pușcariu 384; Candrea-Dens., 374; REW 1774; DAR); conform limba italiana coda, prov., cat., verifica cuvantul: sp. coa, verifica cuvantul: franceza coe (fr. queue), sp., port. cola. Pentru expresia coada ochiului, conform limba italiana la coda dell’occhio. – Derivat codat, adjectiv (cu coada lungă; prelung); coadeș, adjectiv (cu coada lungă); codos, adjectiv (cu coada lungă); codaș, adjectiv (care rămîne la urmă; sărman, mizer); codaci, adjectiv (cu coadă lungă; codaș, laș); codan, adjectiv (cu coada lungă); codană, substantiv feminin (fată, tînără, fecioară), conform godană; codău, substantiv masculin (nume de cîine); codea, substantiv masculin (poreclă dată diavolului); codaț, substantiv masculin (vierme); codiriște (var. codoriște, codorîște, codorișcă, codorie, codolie etcetera), substantiv feminin (mîner, mai ales la bici și la secure), a cărui terminație pare a se datora unei contaminări cu toporiște sau toporișcă „secure”; codirlă (var. codîrlă), substantiv feminin (partea de dinapoi a unei mașini, a unui rînd); codîrlaș, adjectiv (cel de pe urmă, ticălos, josnic); codi, verb ( a tunde lîna primăvara în jurul cozii oilor; a șovăi, a pregeta, a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeală, substantiv feminin (îndoială, ezitare); codelnic, adjectiv (șovăielnic, care o ia pe departe); codină, substantiv feminin (lînă de calitate proastă, care provine din partea de dinapoi a oii; grîu de proastă calitate, pleavă); coditură, substantiv feminin (lînă căzută și culeasă de pe jos; șovăire, lipsă de hotărîre); coditor, adjectiv (oscilant). Din rom. provine rut. kodaš „cel de urmă; sărac” (Candrea, Elemente, 407); conform limba sarba: kuda „coadă”, probabil din limba italiana Codălat, adjectiv (cu coada lungă), a fost considerat drept comp. cu adjectiv limba latina (conform Spitzer, Cacor., V, 332, și REW 4934N), sau ca der. de la un limba latina codella, dim. de la coda (Drăganu, Dacor., IV, 739; DAR). Mai curînd este der. rom. de la coadă, unde sufix -at pare să fi fost alterat prin adăugarea unui l expresiv ca în bucălat și în creațiile spontane în li-, conform morfoli. Comp. codalb (var. cudalb), adjectiv (cu coada albă; blond), comp. cu alb, a cărui comp. ar putea fi romanică (conform sard. kodalbola, Philippide, Principii, 98; Candrea-Dens., 376); codălbi, verb (a-și pierde culoarea, a se îngălbeni; a ieși prost, a-și pierde capul, a se apuca cu mîinile de cap), la care s-a plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codălbiță, substantiv feminin (specie de șoim, Lanius collurio); codălbiu, adjectiv (blond); codroș, adjectiv (pasăre, pieptănuș, Ruticilla phoenicula), comp. cu roș. Conform: codobatură.

7 * Cuvantul cu diacritice: coadă
Cuvantul fara diacritice: coada

Definitie: coadă, cozi substantiv feminin 1. agent de filaj; urmăritor. 2. pedeapsă restantă care, în cazul recidiviștilor, se adaugă la condamnarea cea nouă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)