Definitie Coadă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CoadĂ, cozi, substantiv feminin
1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ♢ Expresie A da din coada = (despre oameni; familiar) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura.
A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc.
Îsi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etcetera) dracul coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate).
A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva).
A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate).
Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Popular) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva.
A trage mata (sau pe dracul) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Familiar) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etcetera).
2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita.
3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga.
Verifica cuvantul: peduncul.
4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ♢ Expresie A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer.
5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ♢ Expresie A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva).
A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti.
Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului.
6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etcetera; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ♢ Locutiune adverb La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etcetera).
De la coada = de la sfarsit spre inceput. ♢ Expresie A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etcetera; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu.
7. Șir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ♢ Expresie A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva.
8. Compuse: coada-calului = A) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); B) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = A) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); B) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = A) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); B) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Plural si: (2) coade] – Limba Latina Coda (=cauda).

Varianta definitie 2: CoadĂ substantiv verifica cuvantul: coarda, matca, matita, masea, pipirig, scandura.

Varianta definitie 3: CoadĂ substantiv
1. cosita, (regional) gata. (O fata care poarta cozi.)
2. maner, (invechit si reg.) manunchi, (Transilvania) darjala, (Transilvania si Banat) manei, (prin Banat si sudul Transilvania) manel. (- de secera, de sapa.)
3. verifica cuvantul: toarta.
4. cotor. (- maturii.)
5. (regional) coporaie, toporisca, toporaie, toporaste, (Mold. si Bucovina) cosie. (- coasei.)
6. verifica cuvantul: bat.
7. verifica cuvantul: peduncul.
8. verifica cuvantul: pulpana.
9. verifica cuvantul: trena.
10. (familiar) codarla. (Te rog sa te asezi la - !)
11. verifica cuvantul: sfarsit.
12. (BOTANICA) coada-calului (Equisetum arven-se) = barba-ursului, (regional) bradisor, codaie, slabanog, barba-sasului, coada-iepei, coada-manzului, iarba-de-cositor, parul-porcului, (Transilvania si Maram.) perie; coada-cocosului (Polygonatum) = (regional) cercelus, clopotei (plural), cocos, coada-mielului, coada-vacii, iarba-de-dureri, pecetea-lui-Solomon; coada-matei (Leonurus marrubiastrum) = (regional) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (popular) scrantitoare, (regional) prescura, sclintita, scrintee, iarba-gastelor; coada-soricelului (Achillea millefo-lium) = (invechit si reg.) prasnel, (regional) coada-har-tului, (Ban.) alunele (plural), sorocina; coada-vacii = A) (Salvia silvestris) jale, (regional) braileanca (art.), corovatic, jales, naduf, salvie de padure; B) (Verbascum phlomoides) (regional) ranzisoara; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (regional) codina.
13. (ENTOM.) coada-randunicii (Papilio machaon si podalirius) verifica cuvantul: papilionida.

Varianta definitie 4: Coada substantiv feminin, g.-d. art. cozii; plural cozi

Varianta definitie 5: CoadĂ cozi f. 1) (la animale) Parte terminala a coloanei vertebrale. ♢ A da din - a se lingusi pe langa cineva. A-si vari (sau a-si baga) -a a) a se amesteca in treburile altora; b) a se strecura peste tot. A calca pe cineva pe - a trezi mania cuiva; a supara. A pune -a pe spinare a fugi de raspundere; a pleca lasand toate in voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu -a intre picioare (sau intre vine) a pleca rusinat, fara a obtine nimic. A scapa scurt de - a iesi dintr-o incurcatura cu urmari neplacute. A-i atarna cuiva ceva de - a-i atribui cuiva o vina; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mata de - a o duce greu; a trai in saracie. Minciuna cu - minciuna mare. A umbla (sau a se tine) - dupa cineva a fi nedespartit de cineva. 2) (la pasari) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ♢ A cauta -a prepelitei a cauta ceea ce nu exista. 3) (la pesti, serpi etcetera) Partea posterioara a corpului. 4) Par lung si des, impletit; cosita. ♢ A impleti - (sau cosita) alba a ramane fata batrana, nemaritata. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formatie vegetala prin care floarea sau fructul se leaga de ramura; peduncul. - de cireasa. ♢ Cozi de ceapa varfurile tulpinii de ceapa verde. -a-soricelului planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, intrebuintate in medicina. 6) Partea alungita de la spatele unei rochii (care se taraste); trena. 7) Parte a unui obiect de care se apuca cu mana. -a sapei. ♢ - de topor om care serveste drept unealta in mana dusmanului; tradator. 8) rar Partea cu care se termina ceva; bucata de la sfarsitul unui lucru; margine; capat; extremitate. ♢ -a ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau in) - pe ultimul loc. De la - de la sfarsit spre inceput. 9) Șir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu - cometa. - de cometa prelungire luminoasa a cometei. /<lat. coda

Varianta definitie 6: Coada (-ozi), substantiv feminin –
1. Apendice final al partii posterioare a corpului animalelor. –
2. Par impletit, cosita. –
3. Peduncul, codita, petiol. –
4. Partea de dinapoi a unor obiecte de imbracaminte, trena. –
5. Capat, sfirsit, extremitate. –
6. Margine, parte de dinapoi. –
7. Rest, ramasita. –
8. Șir de persoane care asteapta, rind. – Mr., megl. coada, istr. code.
Limba Latina popular cōda, in loc de cauda (Puscariu 384; Candrea-Dens., 374; REW 1774; DAR); conform limba italiana coda, prov., cat., verifica cuvantul: sp. coa, verifica cuvantul: franceza coe (fr. queue), sp., port. cola.
Pentru expresia coada ochiului, conform limba italiana la coda dell’occhio. – Derivat codat, adjectiv (cu coada lunga; prelung); coades, adjectiv (cu coada lunga); codos, adjectiv (cu coada lunga); codas, adjectiv (care ramine la urma; sarman, mizer); codaci, adjectiv (cu coada lunga; codas, las); codan, adjectiv (cu coada lunga); codana, substantiv feminin (fata, tinara, fecioara), conform godana; codau, substantiv masculin (nume de ciine); codea, substantiv masculin (porecla data diavolului); codat, substantiv masculin (vierme); codiriste (var. codoriste, codoriste, codorisca, codorie, codolie etcetera), substantiv feminin (miner, mai ales la bici si la secure), a carui terminatie pare a se datora unei contaminari cu toporiste sau toporisca „secure”; codirla (var. codirla), substantiv feminin (partea de dinapoi a unei masini, a unui rind); codirlas, adjectiv (cel de pe urma, ticalos, josnic); codi, verb ( a tunde lina primavara in jurul cozii oilor; a sovai, a pregeta, a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeala, substantiv feminin (indoiala, ezitare); codelnic, adjectiv (sovaielnic, care o ia pe departe); codina, substantiv feminin (lina de calitate proasta, care provine din partea de dinapoi a oii; griu de proasta calitate, pleava); coditura, substantiv feminin (lina cazuta si culeasa de pe jos; sovaire, lipsa de hotarire); coditor, adjectiv (oscilant).
Din rom. provine rut. kodaš „cel de urma; sarac” (Candrea, Elemente, 407); conform limba sarba: kuda „coada”, probabil din limba italiana Codalat, adjectiv (cu coada lunga), a fost considerat drept comp. cu adjectiv limba latina (conform Spitzer, Cacor., V, 332, si REW 4934N), sau ca der. de la un limba latina *codella, dim. de la coda (Draganu, Dacor., IV, 739; DAR).
Mai curind este der. rom. de la coada, unde sufix -at pare sa fi fost alterat prin adaugarea unui l expresiv ca in bucalat si in creatiile spontane in li-, conform morfoli.
Comp. codalb (var. cudalb), adjectiv (cu coada alba; blond), comp. cu alb, a carui comp. ar putea fi romanica (conform sard. kodalbola, Philippide, Principii, 98; Candrea-Dens., 376); codalbi, verb (a-si pierde culoarea, a se ingalbeni; a iesi prost, a-si pierde capul, a se apuca cu miinile de cap), la care s-a plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codalbita, substantiv feminin (specie de soim, Lanius collurio); codalbiu, adjectiv (blond); codros, adjectiv (pasare, pieptanus, Ruticilla phoenicula), comp. cu ros.
Conform: codobatura.

Varianta definitie 7: Coada, cozi substantiv feminin
1. agent de filaj; urmaritor.
2. pedeapsa restanta care, in cazul recidivistilor, se adauga la condamnarea cea noua. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)