Cocli
Definitie, sens si explicatie
1Cocli, pers. 3 cocleste, verb Iv.
1. Reflexiv si instranzitiv (Despre obiecte de arama) A se acoperi cu un strat de cocleala (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida.
2. Reflexiv (Despre mancaruri) A capata sau a avea cocleala (2). – Conform: bulgara k o t l j a s v a m.
1. Reflexiv si instranzitiv (Despre obiecte de arama) A se acoperi cu un strat de cocleala (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida.
2. Reflexiv (Despre mancaruri) A capata sau a avea cocleala (2). – Conform: bulgara k o t l j a s v a m.
2Cocli verb verifica cuvantul: oxida, rugini.
3Cocli verb (silabe -cli), indicativ prezent 3 singular cocleste, imperfect 3 singular coclea; conjunctie: prezent 3 singular si plural cocleasca
4A se cocli pers. 3 se -este intranzitiv 1) (despre obiecte de arama) A se acoperi cu un strat de cocleala. 2) (despre mancaruri) A capata un gust specific neplacut, fiind tinut intr-un vas de arama nespoit; a avea cocleala. /conform bulgara kotljasvam
5Cocli (-lesc, coclit), verb –
1. A rugini un obiect de arama. –
2. A se imbata, a se afuma.
Sl. *kotĭliti, de la kotĭlŭ „caldare de arama” (Cihac, Ii, 76; Puscariu, Lr., 291). – Derivat cocleala, substantiv feminin (strat de carbonat de cupru; stare proasta si mai ales gust rau dupa betie); cohni, verb (Bucovina, a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni „a mirosi urit”.
1. A rugini un obiect de arama. –
2. A se imbata, a se afuma.
Sl. *kotĭliti, de la kotĭlŭ „caldare de arama” (Cihac, Ii, 76; Puscariu, Lr., 291). – Derivat cocleala, substantiv feminin (strat de carbonat de cupru; stare proasta si mai ales gust rau dupa betie); cohni, verb (Bucovina, a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni „a mirosi urit”.