Definitie Codru - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Codru, codri, substantiv masculin
1. Padure (mare, deasa, batrana). ♢ Locutiune adverb Ca in codru = nestingherit, fara sa-i pese de nimeni si de nimic; foarte tare.
2. Bucata mare de paine, de mamaliga etcetera – Din limba latina *quodrum (= quadrum).

Varianta definitie 2: Codru substantiv verifica cuvantul: masiv, munte.

Varianta definitie 3: Codru substantiv verifica cuvantul: padure.

Varianta definitie 4: Codru substantiv masculin (silabe -dru), art. codrul; plural codri, art. codrii

Varianta definitie 5: Codru -i m. 1) Padure mare si batrana. ♢ A lua drumul -ului a deveni haiduc. A tipa ca in - a vorbi foarte tare, ignorand mediul in care se afla. 2) Bucata mare dintr-un produs alimentar (paine, mamaliga, branza etcetera). /<lat. quodrum

Varianta definitie 6: Codru (codri), substantiv masculin –
1. Parte, bucata, felie. –
2. Bucata de pamint. –
3. Padure. –
4. (Înv.) Munte. – Mr. cod(u)ru, megl. codru.
Limba Latina popular *codrum, atestat cu forma codra (conform citatele din Corpus glossar. lat., in Skok, Archiv. slaw.
Phil., XXXVIII, 84), in loc de *quodrum sau quadrum „patrat” (Densusianu, Rom., XXVIII, 62; Cretu 313; Candrea-Dens., 384; REW 6921; Capidan, Dacor., I, 509; DAR).
Pentru trecerea lui qua la co-, conform Densusianu, Hlr., 71 (impotriva, Meyer-Lübke, Literaturenblatt, XXII, 299; Densusianu, GS, II, 321; Rosetti, I, 57 si Diculescu, Elementele, 437, care presupune in vocalismul rom. o influenta eolica).
Semantismul nu pare sa prezinte dificultati, daca se are in vedere familia din care face parte quadra, si care este aceeasi cu cea a lui quartus, cu care s-a confundat (conform glosele lui codra: τόπος „loc” si τόπος „curte”.
Astfel, dupa cum franceza quart(ier) si sp. cuarto, *codrum ar fi insemnat la inceput „parte a unui obiect impartit in patru”, pentru a ajunge sa insemne apoi, ca in cazurile anterioare, parte a unui obiect.
Pentru acceptia de bucata de pamint, conform sp. cuarto, quinto, la care ideea valorii aritmetice a disparut, ca in rom.
Din acelasi etimon lat., provin prov. caire (conform sp. desgaire), cu sensurile 1 si 2 ca in rom. (si sp. cairel, conform Corominas, II, 571).
Totusi, cercetatorii de odinioara s-au oprit prea mult la sensul primitiv „patrat, de forma patrata”, pe baza caruia este mai dificila explicarea semantica a cuvintului rom.; datorita acestui fapt, s-au cautat explicatii foarte diferite.
Astfel, codru este cuvint autohton dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 10 si Hasdeu, Col.
Traian, 1873, 110 si Philippide, II, 708; tracic dupa Pascu, I, 189; lat., dar cu influenta semantica a limba slava (veche) dĕlŭ „parte” si „munte”, dupa Weigang, Jb., II, 217; J. Bruch, ZRPh., LVI, 376 si Skok, Archiv. slaw.
Phil., XXXVII, 83; din limba neogreaca: ϰόδρα dupa Cihac, II, 649; din limba albaneza kodrë „colina” dupa Cihac, II, 716; Meyer 193; Șeineanu, Semasiol., 166; Puscariu 392; din limba slava (veche) krada „gramada de lemne”, dupa Scriban.
Alb. kodrë provine din rom. – Derivat codrean, substantiv masculin (locuitor din zona paduroasa; muntean; Banat, paznic de padure; cuvant invechit, soldat mercenar din regiunea Basarabiei numita Codrul Tigheciului); codroi, substantiv masculin (planta, Melampyrum arvense).