Coincide
Definitie, sens si explicatie
1Coincide, pers. 3 coincide, verb Iii.
Intranzitiv
1. (Despre evenimente, fenomene etcetera) A se petrece simultan, a se produce in acelasi loc.
2. A fi identic, a se potrivi intocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafete) A se suprapune perfect. [Pronuntat: co-in-] – Din franceza Coïncider, limba italiana Coincidere.
Intranzitiv
1. (Despre evenimente, fenomene etcetera) A se petrece simultan, a se produce in acelasi loc.
2. A fi identic, a se potrivi intocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafete) A se suprapune perfect. [Pronuntat: co-in-] – Din franceza Coïncider, limba italiana Coincidere.
2Coincide verb a se incaleca, a se suprapune. (Orele celor doua sedinte -.)
3Coincide verb intr.
1. a se intampla, a se produce in acelasi timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde intocmai. ♢ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< franceza coïncide, limba latina coincidere)
1. a se intampla, a se produce in acelasi timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde intocmai. ♢ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< franceza coïncide, limba latina coincidere)
4Coincide verb, indicativ prezent 3 plural coincid; conj. prezent 3 singular si plural coincida; ger. coincizand; part. coincis
5A coincide pers. 3 Coincide intranzitiv 1) (despre actiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelasi timp. 2) (despre scopuri, sarcini etcetera) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Silabe Co-in-] /<fr. coïncider, limba italiana coincidere
6Coincide verb Iii. intr.
1. A se intampla, a se produce simultan, in acelasi timp.
2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [Pronume co-in-, p.i. coincid. / < franceza coincider, conform limba italiana coincidere < limba latina cum – cu, incidere – a cadea pe].
1. A se intampla, a se produce simultan, in acelasi timp.
2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [Pronume co-in-, p.i. coincid. / < franceza coincider, conform limba italiana coincidere < limba latina cum – cu, incidere – a cadea pe].
7Coincide (coincid, coincis), verb – A se petrece simultan.
Franceza coïncider.
Se observa o oscilatie in conjug., datorita tendintei de a o asimila cu cea a verb, a cadea, astfel incit se aude uneori sa coinciza in loc de sa coincida.
Tendinta ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. – Derivat (din franceza) coincident, adjectiv ; coincidenta, substantiv feminin
Franceza coïncider.
Se observa o oscilatie in conjug., datorita tendintei de a o asimila cu cea a verb, a cadea, astfel incit se aude uneori sa coinciza in loc de sa coincida.
Tendinta ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. – Derivat (din franceza) coincident, adjectiv ; coincidenta, substantiv feminin