1
Coinac (-ce), substantiv neutru –
1. Articulație în general. –
2. Gleznă. –
3. Zar. –
4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. –
5. Contragreutate. –
6. Membru viril. –
7. Flăcău, june.
Turcă kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), conform bulgară kojnak și coi.
1. Articulație în general. –
2. Gleznă. –
3. Zar. –
4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. –
5. Contragreutate. –
6. Membru viril. –
7. Flăcău, june.
Turcă kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), conform bulgară kojnak și coi.
DER – dicționarul etimologic
2
Coinac, coinaci substantiv masculin (inrl.
învechit) copil; adolescent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
învechit) copil; adolescent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou