Definitie Cojoc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cojoc, cojoace, substantiv neutru 1.
Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ♢ Expresie Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea.
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan).
A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca.
A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2.
Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Varianta : (regional) Cojoaca substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Kožuhŭ.

Varianta definitie 2: Cojoc substantiv neutru, plural cojoace

Varianta definitie 3: Cojoc -oace n.
Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ♢ A-si teme -ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce -ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de -ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu

Varianta definitie 4: Cojoc (cojoace), substantiv neutru –
1. Haina, vesta tipica din blana de miel sau berbec, cu parul pe dinauntru, piele tabacita taiata in forma de cazaca, avind mineci. –
2. (Argou) Miel. – Varianta cojoaca. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc.
Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,” conform coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); conform bulgara, limba sarba: rut., limba rusa kožuch.
Pentru folosirea acestui cuvint in argou, conform M. L. Wagner, BF, X,
153. Varianta este un sing. analogic, pe baza plural – Derivat cojocar, substantiv masculin (persoana care confectioneaza cojoace); cojocareasa (var. cojocarita), substantiv feminin (sotie de cojocar); cojocaresc, adjectiv (de cojocar); cojocarie, substantiv feminin (meseria cojocarului; atelier unde se lucreaza cojoace; pravalia unde se vind cojoace); cojocari, verb (a lucra intr-o cojocarie; a bate, a ciomagi).
Din rom. pare a proveni mag. kozsok (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), in timp ce se considera ca limba neogreaca: ϰοζόϰα provine direct din limba slava (veche) (Meyer, Neugr.
St., II, 32), chiar daca fara prea multa siguranta.