Cojoc
Definitie, sens si explicatie
1Cojoc, cojoace, substantiv neutru 1.
Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ♢ Expresie Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea.
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan).
A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca.
A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2.
Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Varianta : (regional) Cojoaca substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Kožuhŭ.
Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ♢ Expresie Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea.
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan).
A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca.
A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2.
Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Varianta : (regional) Cojoaca substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Kožuhŭ.
2Cojoc substantiv neutru, plural cojoace
3Cojoc -oace n.
Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ♢ A-si teme -ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce -ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de -ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu
Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ♢ A-si teme -ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce -ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de -ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu
4Cojoc (cojoace), substantiv neutru –
1. Haina, vesta tipica din blana de miel sau berbec, cu parul pe dinauntru, piele tabacita taiata in forma de cazaca, avind mineci. –
2. (Argou) Miel. – Varianta cojoaca. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc.
Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,” conform coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, Ii, 65; Conev 83); conform bulgara, limba sarba: rut., limba rusa kožuch.
Pentru folosirea acestui cuvint in argou, conform M. L. Wagner, Bf, X,
153. Varianta este un sing. analogic, pe baza plural – Derivat cojocar, substantiv masculin (persoana care confectioneaza cojoace); cojocareasa (var. cojocarita), substantiv feminin (sotie de cojocar); cojocaresc, adjectiv (de cojocar); cojocarie, substantiv feminin (meseria cojocarului; atelier unde se lucreaza cojoace; pravalia unde se vind cojoace); cojocari, verb (a lucra intr-o cojocarie; a bate, a ciomagi).
Din rom. pare a proveni mag. kozsok (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), in timp ce se considera ca limba neogreaca: ϰοζόϰα provine direct din limba slava (veche) (Meyer, Neugr.
St., Ii, 32), chiar daca fara prea multa siguranta.
1. Haina, vesta tipica din blana de miel sau berbec, cu parul pe dinauntru, piele tabacita taiata in forma de cazaca, avind mineci. –
2. (Argou) Miel. – Varianta cojoaca. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc.
Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,” conform coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, Ii, 65; Conev 83); conform bulgara, limba sarba: rut., limba rusa kožuch.
Pentru folosirea acestui cuvint in argou, conform M. L. Wagner, Bf, X,
153. Varianta este un sing. analogic, pe baza plural – Derivat cojocar, substantiv masculin (persoana care confectioneaza cojoace); cojocareasa (var. cojocarita), substantiv feminin (sotie de cojocar); cojocaresc, adjectiv (de cojocar); cojocarie, substantiv feminin (meseria cojocarului; atelier unde se lucreaza cojoace; pravalia unde se vind cojoace); cojocari, verb (a lucra intr-o cojocarie; a bate, a ciomagi).
Din rom. pare a proveni mag. kozsok (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), in timp ce se considera ca limba neogreaca: ϰοζόϰα provine direct din limba slava (veche) (Meyer, Neugr.
St., Ii, 32), chiar daca fara prea multa siguranta.