Definitie Colac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Colac, colaci, substantiv masculin
1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ♢ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Țara Romaneasca si din Moldova. ♢ Expresie A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit.
Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire.
A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata.
A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna.
2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etcetera de forma inelara. ♢ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Împrejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd.
3. Rotocol de fum (de tigara). – Din limba slava (veche) Kolačĩ.

Varianta definitie 2: Colac substantiv verifica cuvantul: cozonac.

Varianta definitie 3: Colac substantiv
1. verifica cuvantul: ghizd.
2. verifica cuvantul: talpa.
3. verifica cuvantul: rotocol.

Varianta definitie 4: Colac substantiv masculin, plural colaci

Varianta definitie 5: Colac -ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ♢ A se face - a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de -, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu -ci calzi a-i face cuiva o primire cordiala. - peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si dracul cu - celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si -cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ♢ - de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. - de fum rotocol de fum de tigara. 3) Îngraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

Varianta definitie 6: Colac (colaci), substantiv masculin –
1. Un fel de piine, in forma de inel, impletita din mai multe straturi de aluat. –
2. Covrig.
Se spune mai ales despre colacii sau covrigii de o anumita forma, ce se impart de pomana pentru odihna sufletului unui mort; colacul mare, pentru preot si dascal, de forma circulara, inconjurat de doua impletituri, si avind deasupra doua chifle rotunde si doua cruci dispuse simetric; colacii laturalnici, pomana de 17 colaci, dintre care unul se presupune pentru Domnul, altul pentru Fecioara Maria, 10 pentru mort si 5 liturghioare sau covrigi in forma de doua 8 incrucisate; colacii de la usa cuptorului, grup de 11 colaci ce se impart calzi. –
3. Piine data de pomana. –
4. În general, obiect in forma roata sau de covrig. –
5. Colac de salvare. –
6. Colier.
7. Coroana. –
8. Arc, bolta. –
9. Ghizd, colac de fintina. –
10. Obada. –
11. Gard, imprejmuire. –
12. Pernita de pus pe cai. –
13. (Înv.) Dar, cadou. –
14. (Înv.) Recompensa, bacsis. – Mr., megl. culac, istr. colac.
Sl. kolač, de la kolo „roata” (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Cihac, II, 67; Conev 66); conform bulgara kolač, limba sarba: kòlač, limba rusa kalač.
Rezultatul normal, *colaci, plural colaci, a dus la formarea unui sing. analogic (DAR).
Este inutila, prin urmare, ipoteza lui Diculescu, Elementele, 473, bazata pe limba greaca (veche) *ϰόλλαξ, in loc de ϰολλιξ.
Cuvintul rom. a intrat in mai multe limbi, uneori impreuna cu alte der., bazate pe fonetismul limba slava (veche): limba turca: kolak (fata de kulaç), limba albaneza kuljatš (fata de kaljač), bulgara kolak, mag. kalak „bacsis” (fata de kalacs), conform Berneker 541 si DAR.
Derivat colacel, substantiv masculin (covrig); colacime, substantiv feminin (ofranda de colaci sau de daruri); colacar, substantiv masculin (persoana care ofera un dar; persoana care improvizeaza oratii la nuntile tipice; turnator); colacarita, substantiv feminin (femeie care pregateste piinile de pomana); colacari, verb (a recita oratii; a spiona; a turna); colacarie, substantiv feminin (oratie, denunt); colacas, substantiv masculin (persoana care improvizeaza oratii); colacasie, substantiv feminin (oratie); colacer, substantiv masculin (prieten al mirelui, care ii este martor si care recita oratia), cuvint care pare a se fi incrucisat cu colcer, clucer, si pe care Tiktin si DAR le considera der. de la conacar si confundat cu colac prin etimologie populara, ipoteza putin plauzibila (si mai putin este der. din bulgara kolačer, propusa de Conev 58); colaci, verb (a aranja o casatorie, a face pe petitorul; a prezenta, a face cunostinta; a (se) amesteca, a (se) baga; a spiona, a turna, a denunta, a descoperi; a face colac, a rasuci; a incurca, a incilci); colacitura, substantiv feminin (rulou; incurcatura); colatau, substantiv neutru (miner; coc, conci), pe care Tiktin si DAR il pun in legatura cu mag. kallantyu „clanta” (conform Stamati: pletele i-au pieptanat si colatau le-au facut); incolaci (var. (in)colataci), verb (a face ca un cerc, a incovriga); incolacitura, substantiv feminin (roata, cerc); descola(ta)ci, verb (a desface, a intinde, a desfasura).

Varianta definitie 7: Colac, colaci substantiv masculin
1. (intl.) inel de dama cu montura impletita.
2. (sc.) nota opt. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)