Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Colac

1 * Cuvantul cu diacritice: colác
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: COLAC, colaci, substantiv masculin 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domnești = daruri obligatorii trimise domniei de orașele din Țara Românească și din Moldova. ♢ Expresie A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit. Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata. A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etcetera de formă inelară. ♢ Colac de salvare = inel de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia o persoană (naufragiată) se poate menține deasupra apei; centură de salvare. ♦ Împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd. 3. Rotocol de fum (de țigară). – Din limba slava (veche) kolačĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: colác
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: COLAC substantiv verifica cuvantul: cozonac.

3 * Cuvantul cu diacritice: colác
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: COLAC substantiv 1. verifica cuvantul: ghizd. 2. verifica cuvantul: talpă. 3. verifica cuvantul: rotocol.

4 * Cuvantul cu diacritice: colác
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: colac substantiv masculin, plural colaci

5 * Cuvantul cu diacritice: colác -ci
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: COLAC -ci m. 1) Pâine albă în formă de inel, împletit din două sau mai multe vițe de aluat. ♢ A se face - a sta culcat cu corpul încovoiat. Omul nu fuge de -, ci de ciomag fiecare se ferește de rău, nu de bine. A aștepta pe cineva cu -ci calzi a-i face cuiva o primire cordială. - peste pupăză la un necaz se adaugă altul. La cel bogat vine și dracul cu - celui norocos îi merge bine întotdeauna. Cum e sfântul și -cul după cum e omul, așa este și atitudinea față de el. 2) Obiect de formă inelară având diferite întrebuințări. ♢ - de salvare cerc de plută sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material ușor), folosit pentru a ține la suprafața apei un naufragiat. - de fum rotocol de fum de țigară. 3) Îngrăditură de piatră sau de lemn a unei fântâni; ghizd. limba slava (veche) kolați

6 * Cuvantul cu diacritice: colác coláci
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: colac (colaci), substantiv masculin – 1. Un fel de pîine, în formă de inel, împletită din mai multe straturi de aluat. – 2. Covrig. Se spune mai ales despre colacii sau covrigii de o anumită formă, ce se împart de pomană pentru odihna sufletului unui mort; colacul mare, pentru preot și dascăl, de formă circulară, înconjurat de două împletituri, și avînd deasupra două chifle rotunde și două cruci dispuse simetric; colacii lăturalnici, pomană de 17 colaci, dintre care unul se presupune pentru Domnul, altul pentru Fecioara Maria, 10 pentru mort și 5 liturghioare sau covrigi în formă de două 8 încrucișate; colacii de la ușa cuptorului, grup de 11 colaci ce se împart calzi. – 3. Pîine dată de pomană. – 4. În general, obiect în formă roată sau de covrig. – 5. Colac de salvare. – 6. Colier. 7. Coroană. – 8. Arc, boltă. – 9. Ghizd, colac de fîntînă. – 10. Obadă. – 11. Gard, împrejmuire. – 12. Perniță de pus pe cai. – 13. (Înv.) Dar, cadou. – 14. (Înv.) Recompensă, bacsiș. – Mr., megl. culac, istr. colac. Sl. kolač, de la kolo „roată” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 67; Conev 66); conform bulgara kolač, limba sarba: kòlač, limba rusa kalač. Rezultatul normal, colaci, plural colaci, a dus la formarea unui sing. analogic (DAR). Este inutilă, prin urmare, ipoteza lui Diculescu, Elementele, 473, bazată pe limba greaca (veche) ϰόλλαξ, în loc de ϰολλιξ. Cuvîntul rom. a intrat în mai multe limbi, uneori împreună cu alte der., bazate pe fonetismul limba slava (veche): limba turca: kolak (față de kulaç), limba albaneza kuljatš (față de kaljač), bulgara kolak, mag. kalak „bacșiș” (față de kalacs), conform Berneker 541 și DAR. Derivat colăcel, substantiv masculin (covrig); colăcime, substantiv feminin (ofrandă de colaci sau de daruri); colăcar, substantiv masculin (persoană care oferă un dar; persoană care improvizează orații la nunțile tipice; turnător); colăcăriță, substantiv feminin (femeie care pregătește pîinile de pomană); colăcări, verb (a recita orații; a spiona; a turna); colăcărie, substantiv feminin (orație, denunț); colăcaș, substantiv masculin (persoană care improvizează orații); colăcășie, substantiv feminin (orație); colăcer, substantiv masculin (prieten al mirelui, care îi este martor și care recită orația), cuvînt care pare a se fi încrucișat cu colcer, clucer, și pe care Tiktin și DAR le consideră der. de la conăcar și confundat cu colac prin etimologie populară, ipoteză puțin plauzibilă (și mai puțin este der. din bulgara kolačer, propusă de Conev 58); colăci, verb (a aranja o căsătorie, a face pe pețitorul; a prezenta, a face cunoștință; a (se) amesteca, a (se) băga; a spiona, a turna, a denunța, a descoperi; a face colac, a răsuci; a încurca, a încîlci); colăcitură, substantiv feminin (rulou; încurcătură); colătău, substantiv neutru (mîner; coc, conci), pe care Tiktin și DAR îl pun în legătură cu mag. kallantyu „clanță” (conform Stamati: pletele i-au pieptănat și colătău le-au făcut); încolăci (var. (în)colătăci), verb (a face ca un cerc, a încovriga); încolăcitură, substantiv feminin (roată, cerc); descolă(tă)ci, verb (a desface, a întinde, a desfășura).

7 * Cuvantul cu diacritice: colac
Cuvantul fara diacritice: colac

Definitie: colac, colaci substantiv masculin 1. (intl.) inel de damă cu montură împletită. 2. (șc.) nota opt. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)