Definitie Colectiv - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Colectiv, -Ă, colectivi, -e, adjectiv , substantiv I. Adjectiv
1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri).
2. Care apartine tuturor; comun, obstesc, social.
3. Care se refera la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv colectiv = substantiv care denumeste prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un intreg, ca o totalitate.
Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. Substantiv neutru: Echipa.
Colectiv de redactie.
Colectiv de catedra. ♦ P. gener.
Grup. (organizat) de persoane. Iii. S.f. (Iesit din uz) Cooperativa Agricola de Productie. – Din franceza Collectif, limba latina Collectivus.

Varianta definitie 2: Colectiv adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: general.
2. substantiv verifica cuvantul: ansamblu.

Varianta definitie 3: Colectiv, -Ă I. adjectiv
1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. o substantiv - = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix - – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral - = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu.
2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social.
II. substantiv neutru grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< franceza collectif, limba latina collectivus)

Varianta definitie 4: Colectiv adjectiv m., plural colectivi; f. singular (si substantiv feminin „cooperativa agricola”) colectiva, plural colective

Varianta definitie 5: Colectiv (grup, echipa) substantiv neutru, plural colective

Varianta definitie 6: Colectiv2 -e n.
Grup de persoane antrenate intr-o activitate comuna. - artistic. - stiintific. /<fr. collectif, limba latina collectivus

Varianta definitie 7: Colectiv1 -a (-i, -e) 1) Care se face impreuna; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Munca -a.
Opera -a.
Contract -. 2) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; comun; obstesc. Proprietate -a. 3) Care exprima notiunea de totalitate, de colectivitate. ♢ Substantiv - substantiv care numeste o pluralitate de obiecte de acelasi fel, luate ca un tot intreg. /<fr. collectif, limba latina collectivus

Varianta definitie 8: Colectiv, -Ă adjectiv
1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.
2. Comun, obstesc, social. substantiv neutru Grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, avand interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, supunandu-se unei discipline liber consimtite si acceptand o conducere unica. ♢ Colectiv de catedra = totalitatea cadrelor didactice din invatamantul superior, grupate in cadrul unei catedre. [Conform: franceza collectif, limba latina collectivus].