Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Colț

1 * Cuvantul cu diacritice: colț
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: COLȚ, (I, II 4) colțuri, substantiv neutru (II, III) colți, substantiv masculin I. Substantiv neutru: 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ♢ Expresie Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ♦ Margine, extremitate. ♢ Colț de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. ♢ Expresie A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. ♢ Expresie În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. Substantiv masculin 1. Dinte al animalelor (prin extensiune și al oamenilor), în special caninul. ♢ Expresie A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etcetera 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. Substantiv masculin 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din bulgara kolec, scr. kolac.

2 * Cuvantul cu diacritice: colț
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: COLȚ substantiv 1. cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia și Transilvania) ungheț. (Într-un colț al odăii.) 2. verifica cuvantul: extremitate. 3. colțul gurii verifica cuvantul: comisură. 4. verifica cuvantul: canin. 5. verifica cuvantul: dinte. 6. dinte, măsea. (Colț la grapă.) 7. dinte, zimț. (Colț al ferăstrăului.) 8. țintă, (regional) cui. (Colț pe talpa încălțămintei.) 9. (BOTANICA) colțul-babei (Tribulus terrestris) = (regional) păducheriță, păducherniță, păduchele-calului, păduchele-elefantului.

3 * Cuvantul cu diacritice: colț
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: colț (dinte) substantiv masculin, plural colți

4 * Cuvantul cu diacritice: colț
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: colț (unghi, extremitate) substantiv neutru, plural colțuri

5 * Cuvantul cu diacritice: colț -i
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: COLȚ² -i m. 1) Dinte cu vârf ascuțit, situat între dinții incisivi și măsele; dinte canin. -i de morsă. -i de elefant. ♢ A-și arăta -ii a-și da pe față firea agresivă. A fi la -i cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înțelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. -i de greblă. - de furcă. 4) Cui cu gămălia mare și crestată, care se aplică pe talpa încălțămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. ♢ A da (sau a scoate, a prinde) -i a încolți. 6) Proeminență cu vârf ascuțit. - de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimț. 8): Floare-de-- mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase și ascuțite, care crește pe crestele stâncoase ale munților; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. bulgara kolec, sb. kolac

6 * Cuvantul cu diacritice: colț -uri
Cuvantul fara diacritice: colt

Definitie: COLȚ¹ -uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. -ul mesei. -ul batistei. ♢ -ul gurii fiecare din cele două extremități ale gurii unde se întâlnesc buzele. - de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. - de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereți alăturați; ungher. ♢ A da din - în -a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. - satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care servește drept refugiu pentru cineva. ♢ - de țară loc retras. În (sau din) toate -urile (lumii) în (sau din) toate părțile; (de) pretutindeni. La - de țară și la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subțire în formă de triunghi. bulgara kolec, sb. kolac