Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Comanda

1 * Cuvantul cu diacritice: comandá
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDA, comand, verb I. Tranzitiv 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etcetera; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etcetera) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din franceza commander.

2 * Cuvantul cu diacritice: comandá
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDA verb 1. verifica cuvantul: ordona. 2. verifica cuvantul: conduce. 3. (TEHNICA) a controla, a regla. (A - un sistem tehnic.)

3 * Cuvantul cu diacritice: comandá
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: comanda verb, indicativ prezent 1 singular comand, 3 singular și plural comandă

4 * Cuvantul cu diacritice: a comandá cománd
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: A COMANDA comand tranzitiv 1) (armate, trupe, detașamente etcetera) A conduce, exercitându-și autoritatea printr-o comandă. 2) (acțiuni) A anunța printr-o comandă sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă la comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă într-un local de consum. franceza commander

5 * Cuvantul cu diacritice: comandá
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDA verb tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etcetera 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etcetera 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. (

6 * Cuvantul cu diacritice: comandá
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDA verb I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etcetera); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etcetera ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. comand. / < franceza commander, limba italiana comandare, conform limba latina cum – cu, mandare – a ordona].

7 * Cuvantul cu diacritice: comandá cománd comandát
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: comanda (comand, comandat), verb – A ordona, a da un ordin. – Varianta (Trans.) comînda, (învechit), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. Franceza commander. – Derivat comandă, substantiv feminin (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucovina, prostituată), din limba germana Kommando, înainte de pol. komenda (secolul XVIII); comenduială, substantiv feminin (ordin), secolul XVIII; comenduire, substantiv feminin (comandă); comandant (var. cuvant invechit comendant), substantiv masculin (șef militar), din franceza commandant, și înainte din pol., limba rusa komendant, secolul XVII; comîndaș (var. comanduitor), substantiv masculin (comandant, șef), secolul XVIII; comandor, substantiv masculin (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, substantiv neutru (comandă, poruncă; ordin de executare), din franceza commandement; comandatură, substantiv feminin (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din limba germana Kommandatur; comandorie, substantiv feminin, din franceza commanderie; comandir, substantiv masculin (învechit, comandant), din limba rusa komandir. Conform: dubletul comînda.