Concilia
Definitie, sens si explicatie
1Concilia, conciliez. verb I. Tranzitiv A pune de acord, a impaca, a inlatura divergentele, contradictiile dintre doua sau mai multe pareri, idei, doctrine etcetera ♦ (Jur.) A incerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin impacarea partilor. [Pronuntat: -li-a] – Din franceza Concilier, limba latina Conciliare.
2Concilia verb verifica cuvantul: impaca.
3Concilia verb (silabe -li-a), indicativ prezent 1 singular conciliez, 3 singular si plural conciliaza, 1 plural conciliem (silabe -li-em); conjunctie: prezent 3 singular si plural concilieze; ger. conciliind (silabe -li-ind)
4A concilia -ez tranzitiv 1) (opinii, interese etcetera) A face sa devina compatibil, inlaturand contradictiile; a pune in armonie, facand abstractie de divergentele existente. 2) jur. (persoane) A impaca, aplanand un litigiu. [Silabe -ci-li-a] /<fr. concilier
5Concilia verb I. tr.
A solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord, a impaca. [Pronume -li-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < lat., limba italiana conciliare, conform franceza concilier].
A solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord, a impaca. [Pronume -li-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < lat., limba italiana conciliare, conform franceza concilier].
6Concilia verb tr.
1. a solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord.
2. (jur.) a incerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin impacarea partilor. (<fr. concilier, limba latina conciliare)
1. a solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord.
2. (jur.) a incerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin impacarea partilor. (<fr. concilier, limba latina conciliare)