Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Al a

1 * Cuvantul cu diacritice: al a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Limba Latina illum, illam.

2 * Cuvantul cu diacritice: al
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: al art. m., plural ai; f. singular a, plural ale, g.-d. m. și feminin: alor

3 * Cuvantul cu diacritice: al nouăzécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL NOUĂZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouăzeci în ordinea numărării; care vine după al optzeci și nouălea. /nouăzeci + le + a

4 * Cuvantul cu diacritice: al nóuăsprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL NOUĂSPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouăsprezece în ordinea numărării; care vine după al optsprezecelea. /nouăsprezece + le + a

5 * Cuvantul cu diacritice: al nóuălea a -a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL NOUĂLEA a -a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouă în ordinea numărării; care vine după al optulea. Pagina a noua. ♢ A fi (sau a se crede) în - (sau al șaptelea) cer (a fi) în culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /nouă + le + a

6 * Cuvantul cu diacritice: al miliónulea a -oána
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL MILIONULEA a -oana num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul un milion în ordinea numărării. [Silabe -li-o-] /milion + (u)le + a

7 * Cuvantul cu diacritice: al miliárdulea a ă
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL MILIARDULEA a ă num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul un miliard în ordinea numărării. - locuitor. ♢ A ă parte care constituie o parte dintr-un miliard de părți egale. [Silabe -li-ar-] /miliard + (u)le + a

8 * Cuvantul cu diacritice: al míilea a mía
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL MIILEA a mia num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o mie în ordinea numărării; care vine după al nouă sute nouăzeci și nouălea. /mie + lea

9 * Cuvantul cu diacritice: al douăzécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL DOUĂZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul douăzeci în ordinea numărării; care vine după al nouăsprezecilea. [Silabe do-uă-] /douăzeci + le + a.

10 * Cuvantul cu diacritice: al dóisprezecelea a dóuăsprezecea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL DOISPREZECELEA a douăsprezecea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul doisprezece în ordinea numărării; care vine după al unsprezecelea. Rândul -. /doisprezece + le + a

11 * Cuvantul cu diacritice: al dóilea a doua
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL DOILEA a doua num. ord. Care acupă locul indicat de numărul doi în ordinea numărării; care vine după primul. Rândul -. /doi + le + a

12 * Cuvantul cu diacritice: al cincizécilea a -cea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL CINCIZECILEA a -cea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cincizeci în ordinea numărării; care vine după al patruzeci și nouălea. A -cea zi. /cincizeci + le + a

13 * Cuvantul cu diacritice: al cíncisprezecelea a -cea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL CINCISPREZECELEA a -cea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cincisprezece în ordinea numărării; care vine după al paisprezecelea. Ediția a -cea. /cincisprezece + le + a

14 * Cuvantul cu diacritice: al cíncilea a -cea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL CINCILEA a -cea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cinci în ordinea numărării; care vine după al patrulea. /cinci + le + a

15 * Cuvantul cu diacritice: al a ai ale
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL a (ai, ale) art. (se folosește: a) înaintea unui substantiv în genitiv sau înaintea unui pronume posesiv; b) înaintea numeralelor ordinale) Tovarăș al copilăriei mele. Al meu. Al doilea. limba latina illum, illam

16 * Cuvantul cu diacritice: al óptsprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL OPTSPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul optsprezece în ordinea numărării; care vine după al șaptesprezecelea. Secolul -. /opt-sprezece + le + a

17 * Cuvantul cu diacritice: al óptulea a -a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL OPTULEA a -a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul opt în ordinea numărării; care vine după al șaptelea. Deceniul -. /opt + le + a

18 * Cuvantul cu diacritice: al optzécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL OPTZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul optzeci în ordinea numărării; care vine după al șaptezeci și nouălea. - kilometru. /optzeci + le + a

19 * Cuvantul cu diacritice: al páisprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL PAISPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul paisprezece în ordinea numărării; care vine după al treisprezecelea. /paisprezece + le + a

20 * Cuvantul cu diacritice: al pátrulea a -a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL PATRULEA a -a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul patru în ordinea numărării; care vine după al treilea. - rând. ♢ A -a parte fiecare din părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; o pătrime; un sfert. /patru + le + a

21 * Cuvantul cu diacritice: al patruzécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL PATRUZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul patruzeci în ordinea numărării; care vine după al treizeci și nouălea. Întrunirea a -ea. /patruzeci + le + a

22 * Cuvantul cu diacritice: al sútălea a -a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL SUTĂLEA a -a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o sută în ordinea numărării; care vine după al nouăzeci și nouălea. - gol. ♢ A -a parte care constituie o parte dintr-o sută de părți egale; o sutime. /sută + le + a

23 * Cuvantul cu diacritice: al șáisprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘAISPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șaisprezece în ordinea numărării; care vine după al cincisprezecelea. -ea foaie. /șai-sprezece + le + a

24 * Cuvantul cu diacritice: al șaizécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘAIZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șaizeci în ordinea numărării; care vine după al cincizeci și nouălea. - capitol. /șaizeci + le + a

25 * Cuvantul cu diacritice: al șáptelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘAPTELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șapte în ordinea numărării; care vine după al șaselea. ♢ A fi (a se crede) în - (sau al nouălea) cer a fi în culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /șapte + le + a

26 * Cuvantul cu diacritice: al șáptesprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘAPTESPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șaptesprezece în ordinea numărării; care vine după al șaisprezecelea. /șaptesprezece + le + a

27 * Cuvantul cu diacritice: al șaptezécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘAPTEZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șaptezeci în ordinea numărării; care vine după al șaizeci și nouălea. /șaptezeci + le + a

28 * Cuvantul cu diacritice: al șáselea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ȘASELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șase în ordinea numărării; care vine după al cincilea. /șase + le + a

29 * Cuvantul cu diacritice: al tréilea a -a
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL TREILEA a -a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul trei în ordinea numărării și vine după al doilea. Locul -. /trei + le + a

30 * Cuvantul cu diacritice: al tréisprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL TREISPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul treisprezece în ordinea numărării și vine după al doisprezecelea. /treisprezece + le + a

31 * Cuvantul cu diacritice: al treizécilea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL TREIZECILEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul treizeci în ordinea numărării și vine după al douăzeci și nouălea. [Silabe trei-ze-] /treizeci + le + a

32 * Cuvantul cu diacritice: al únsprezecelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL UNSPREZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul unsprezece în ordinea numărării; care se află după al zecelea. Ziua a -ea. /unsprezece + le + a

33 * Cuvantul cu diacritice: al zécelea a -ea
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: AL ZECELEA a -ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul zece în ordinea numărării; care vine după nouă. /zece + le + a

34 * Cuvantul cu diacritice: -ál
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: -AL suf. „calitate”. (< franceza -al)

35 * Cuvantul cu diacritice: al
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: al (f. a, plural ai, ale), art. – 1. Articol caracteristic al numeralului ordinal. – 2. Articol caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz în care se face abstracție de art. a, conform o fereastră a casei; noua fereastră a casei; fereastra nouă a casei; fereastra este a casei). 3. Articol caracteristic al pronume popular – 4. Folosit în mod absolut, fără indicarea obiectului posedat, înseamnă „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu. A dat naștere la numeroase patronime , mai ales în Bucovina: Asiminei „fiul Siminei”. – 5. Fără indicarea posesorului, poate însemna: „tot ce se referă la”: după cît spun cunoscătorii în ale fripturii de batal (Sadoveanu). Limba Latina ille, illa, prin faza intermediară el, ea, care este pronume pers. (Pușcariu 53; DAR; D. Găzdaru, Descendenții demonstrativului latin ille în limba romînă, Iași, 1929).

36 * Cuvantul cu diacritice: al
Cuvantul fara diacritice: al

Definitie: al adjectiv și pronume – 1. Acela, cel (care): vrăjitorul ăla (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasă (Voiculescu) (cu această folosire este familiar și se preferă cel). – 3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a întări semnificația demonstrativă: unde începu reteveiul a le înmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoană (cînd este m.) sau obiect (cînd este f.) care nu poate fi descrisă sau desemnată cu nume propriu: numai ce mă pomenesc cu un ăla (Caragiale). – 5. (Vulg.; în Muntenia) A (se) ăla, verb invariabil, poate indica orice acțiune, în cazurile în care nu se găsește la moment cuvînt propriu, sau se dorește evitarea unui cuvînt indecent. ♦ Decl. ca adjectiv antepus: ăl, gen. ălui, plural ăi, gen. ălor; f. a, gen. ălei, plural ale, gen. ălor. Ca adjectiv postpus și ca pronume primește un -a paragogic; suferă modificări numai f. sing. aia. Multe varianta incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe ă inițial printr-un a. Limba Latina ille, illa. Prin originea sa, și în parte prin întrebuințare, se confundă cu cuvîntul precedent, de care s-a separat doar într-o epocă relativ recentă. În limba actuală nu este posibil să se mai confunde, astfel încît al rămîne pentru a desemna relațiile de posesie (și numeralul ordinal), pe cînd folosirea lui ăl se confundă cu a lui acel(a) sau cel(a). Într-adevăr, limba literară confundă constant ăl 1 și 2 cu acel(a) și ăl 3 cu cel(a), și preferă formele acestea din urmă, întrucît consideră cuvîntul ăl ca avînd o anume nuanță de vulgaritate sau, cel puțin, de familiaritate. În sensurile 3-5 este de neînlocuit, fiind vorba în aceste trei cazuri de construcții proprii rom. Sensul 4 răspunde aceleiași necesități ca franceza machin, truc, chose, sau sp. chisme. Pentru sensul 5 conform sp. aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adjectiv și pronume dem. în rom. se explică prin numeroasele sale întrebuințări nuanțate diferit, și în același timp prin originea lor unică. Într-adevăr, limba latina ille a avut patru rezultate diferite (conform Găzdaru și DAR, substantiv verifica cuvantul: al): pronume pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; și adjectiv și pronume ăl, f. a. La acestea s-ar putea adăuga seria de compuși de la ille, ca cel și acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. și romanic în general: muntele; al doilea; al meu; ăl mai frumos. Comp. alde, art. invar. (circumlocuțiune dem., care indică o referință la ceva cunoscut): alde mă-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creangă). Este comp. din ăl cu de. Pentru a înțelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sînt: săracul ăl(a) de Ion, astfel încît construcția este eliptică, prin suprimarea unui adjectiv Construcția se reduce la ăl de, unde de are sens relativ: ăl de ieri. DAR dă altă explicație, bazată pe necesitatea de a exprima un plural indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intenției construcției, nici sing. invar. al lui alde. Conform: Philippide, Principii, 138.