Al a
Definitie, sens si explicatie
1Al, A, ai, ale, art.
1. (Articol posesiv sau genitival, inaintea pronumelui posesiv sau a substantivului in genitiv posesiv, cand cuvantul care preceda nu are articol enclitic) Carte a elevului.
2. (Înaintea numeralelor ordinale, incepand cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Limba Latina Illum, illam.
1. (Articol posesiv sau genitival, inaintea pronumelui posesiv sau a substantivului in genitiv posesiv, cand cuvantul care preceda nu are articol enclitic) Carte a elevului.
2. (Înaintea numeralelor ordinale, incepand cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Limba Latina Illum, illam.
2Al art. m., plural ai; f. singular a, plural ale, g.-d. m. si feminin: alor
3Al nouăzÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul nouazeci in ordinea numararii; care vine dupa al optzeci si noualea. /nouazeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul nouazeci in ordinea numararii; care vine dupa al optzeci si noualea. /nouazeci + le + a
4Al nouăsprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul nouasprezece in ordinea numararii; care vine dupa al optsprezecelea. /nouasprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul nouasprezece in ordinea numararii; care vine dupa al optsprezecelea. /nouasprezece + le + a
5Al nouălea a -a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul noua in ordinea numararii; care vine dupa al optulea. Pagina a noua. ♢ A fi (sau A se crede) in - (sau Al saptelea) cer (a fi) in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /noua + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul noua in ordinea numararii; care vine dupa al optulea. Pagina a noua. ♢ A fi (sau A se crede) in - (sau Al saptelea) cer (a fi) in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /noua + le + a
6Al milionulea a -oana num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul un milion in ordinea numararii. [Silabe -li-o-] /milion + (u)le + a
Care ocupa locul indicat de numarul un milion in ordinea numararii. [Silabe -li-o-] /milion + (u)le + a
7Al miliardulea a a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul un miliard in ordinea numararii. - locuitor. ♢ A a parte care constituie o parte dintr-un miliard de parti egale. [Silabe -li-ar-] /miliard + (u)le + a
Care ocupa locul indicat de numarul un miliard in ordinea numararii. - locuitor. ♢ A a parte care constituie o parte dintr-un miliard de parti egale. [Silabe -li-ar-] /miliard + (u)le + a
8Al miilea a mia num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul o mie in ordinea numararii; care vine dupa al noua sute nouazeci si noualea. /mie + lea
Care ocupa locul indicat de numarul o mie in ordinea numararii; care vine dupa al noua sute nouazeci si noualea. /mie + lea
9Al douăzÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul douazeci in ordinea numararii; care vine dupa al nouasprezecilea. [Silabe Do-ua-] /douazeci + le + a.
Care ocupa locul indicat de numarul douazeci in ordinea numararii; care vine dupa al nouasprezecilea. [Silabe Do-ua-] /douazeci + le + a.
10Al doisprezecelea a douasprezecea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul doisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al unsprezecelea. Randul -. /doisprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul doisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al unsprezecelea. Randul -. /doisprezece + le + a
11Al doilea a doua num. ord.
Care acupa locul indicat de numarul doi in ordinea numararii; care vine dupa primul. Randul -. /doi + le + a
Care acupa locul indicat de numarul doi in ordinea numararii; care vine dupa primul. Randul -. /doi + le + a
12Al cincizÉcilea a -cea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul cincizeci in ordinea numararii; care vine dupa al patruzeci si noualea. A -cea zi. /cincizeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul cincizeci in ordinea numararii; care vine dupa al patruzeci si noualea. A -cea zi. /cincizeci + le + a
13Al cincisprezecelea a -cea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul cincisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al paisprezecelea. Editia a -cea. /cincisprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul cincisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al paisprezecelea. Editia a -cea. /cincisprezece + le + a
14Al cincilea a -cea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul cinci in ordinea numararii; care vine dupa al patrulea. /cinci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul cinci in ordinea numararii; care vine dupa al patrulea. /cinci + le + a
15Al a (ai, ale) art. (se foloseste: a) inaintea unui substantiv in genitiv sau inaintea unui pronume posesiv; b) inaintea numeralelor ordinale) Tovaras al copilariei mele. Al meu.
Al doilea. /<lat. illum, illam
Al doilea. /<lat. illum, illam
16Al optsprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul optsprezece in ordinea numararii; care vine dupa al saptesprezecelea. Secolul -. /opt-sprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul optsprezece in ordinea numararii; care vine dupa al saptesprezecelea. Secolul -. /opt-sprezece + le + a
17Al optulea a -a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul opt in ordinea numararii; care vine dupa al saptelea. Deceniul -. /opt + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul opt in ordinea numararii; care vine dupa al saptelea. Deceniul -. /opt + le + a
18Al optzÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul optzeci in ordinea numararii; care vine dupa al saptezeci si noualea. - kilometru. /optzeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul optzeci in ordinea numararii; care vine dupa al saptezeci si noualea. - kilometru. /optzeci + le + a
19Al paisprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul paisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al treisprezecelea. /paisprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul paisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al treisprezecelea. /paisprezece + le + a
20Al patrulea a -a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul patru in ordinea numararii; care vine dupa al treilea. - rand. ♢ A -a parte fiecare din partile egale ale unui intreg impartit in patru; o patrime; un sfert. /patru + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul patru in ordinea numararii; care vine dupa al treilea. - rand. ♢ A -a parte fiecare din partile egale ale unui intreg impartit in patru; o patrime; un sfert. /patru + le + a
21Al patruzÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul patruzeci in ordinea numararii; care vine dupa al treizeci si noualea. Întrunirea a -ea. /patruzeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul patruzeci in ordinea numararii; care vine dupa al treizeci si noualea. Întrunirea a -ea. /patruzeci + le + a
22Al sutălea a -a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul o suta in ordinea numararii; care vine dupa al nouazeci si noualea. - gol. ♢ A -a parte care constituie o parte dintr-o suta de parti egale; o sutime. /suta + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul o suta in ordinea numararii; care vine dupa al nouazeci si noualea. - gol. ♢ A -a parte care constituie o parte dintr-o suta de parti egale; o sutime. /suta + le + a
23Al saisprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul saisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al cincisprezecelea. -ea foaie. /sai-sprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul saisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al cincisprezecelea. -ea foaie. /sai-sprezece + le + a
24Al saizÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul saizeci in ordinea numararii; care vine dupa al cincizeci si noualea. - capitol. /saizeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul saizeci in ordinea numararii; care vine dupa al cincizeci si noualea. - capitol. /saizeci + le + a
25Al saptelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul sapte in ordinea numararii; care vine dupa al saselea. ♢ A fi (a se crede) in - (sau Al noualea) cer a fi in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /sapte + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul sapte in ordinea numararii; care vine dupa al saselea. ♢ A fi (a se crede) in - (sau Al noualea) cer a fi in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /sapte + le + a
26Al saptesprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul saptesprezece in ordinea numararii; care vine dupa al saisprezecelea. /saptesprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul saptesprezece in ordinea numararii; care vine dupa al saisprezecelea. /saptesprezece + le + a
27Al saptezÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul saptezeci in ordinea numararii; care vine dupa al saizeci si noualea. /saptezeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul saptezeci in ordinea numararii; care vine dupa al saizeci si noualea. /saptezeci + le + a
28Al saselea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul sase in ordinea numararii; care vine dupa al cincilea. /sase + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul sase in ordinea numararii; care vine dupa al cincilea. /sase + le + a
29Al trÉilea a -a num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul trei in ordinea numararii si vine dupa al doilea. Locul -. /trei + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul trei in ordinea numararii si vine dupa al doilea. Locul -. /trei + le + a
30Al trÉisprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul treisprezece in ordinea numararii si vine dupa al doisprezecelea. /treisprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul treisprezece in ordinea numararii si vine dupa al doisprezecelea. /treisprezece + le + a
31Al treizÉcilea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul treizeci in ordinea numararii si vine dupa al douazeci si noualea. [Silabe Trei-ze-] /treizeci + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul treizeci in ordinea numararii si vine dupa al douazeci si noualea. [Silabe Trei-ze-] /treizeci + le + a
32Al unsprezecelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul unsprezece in ordinea numararii; care se afla dupa al zecelea. Ziua a -ea. /unsprezece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul unsprezece in ordinea numararii; care se afla dupa al zecelea. Ziua a -ea. /unsprezece + le + a
33Al zÉcelea a -ea num. ord.
Care ocupa locul indicat de numarul zece in ordinea numararii; care vine dupa noua. /zece + le + a
Care ocupa locul indicat de numarul zece in ordinea numararii; care vine dupa noua. /zece + le + a
34-Al suf. „calitate”. (< franceza -al)
35Al (f. A, plural Ai, ale), art. –
1. Articol caracteristic al numeralului ordinal. –
2. Articol caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz in care se face abstractie de art. a, conform o fereastra a casei; noua fereastra a casei; fereastra noua a casei; fereastra este a casei).
3. Articol caracteristic al pronume popular –
4. Folosit in mod absolut, fara indicarea obiectului posedat, inseamna „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu.
A dat nastere la numeroase patronime , mai ales in Bucovina: Asiminei „fiul Siminei”. –
5. Fara indicarea posesorului, poate insemna: „tot ce se refera la”: dupa cit spun cunoscatorii in ale fripturii de batal (Sadoveanu).
Limba Latina ille, illa, prin faza intermediara el, ea, care este pronume pers. (Puscariu 53; Dar; D. Gazdaru, Descendentii demonstrativului latin ille in limba romina, Iasi, 1929).
1. Articol caracteristic al numeralului ordinal. –
2. Articol caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz in care se face abstractie de art. a, conform o fereastra a casei; noua fereastra a casei; fereastra noua a casei; fereastra este a casei).
3. Articol caracteristic al pronume popular –
4. Folosit in mod absolut, fara indicarea obiectului posedat, inseamna „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu.
A dat nastere la numeroase patronime , mai ales in Bucovina: Asiminei „fiul Siminei”. –
5. Fara indicarea posesorului, poate insemna: „tot ce se refera la”: dupa cit spun cunoscatorii in ale fripturii de batal (Sadoveanu).
Limba Latina ille, illa, prin faza intermediara el, ea, care este pronume pers. (Puscariu 53; Dar; D. Gazdaru, Descendentii demonstrativului latin ille in limba romina, Iasi, 1929).
36Al adjectiv si pronume –
1. Acela, cel (care): vrajitorul ala (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). –
2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasa (Voiculescu) (cu aceasta folosire este familiar si se prefera cel). –
3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a intari semnificatia demonstrativa: unde incepu reteveiul a le inmuia ale oase (Ispirescu). –
4. (S.) Ceva nedefinit, persoana (cind este m.) sau obiect (cind este f.) care nu poate fi descrisa sau desemnata cu nume propriu: numai ce ma pomenesc cu un ala (Caragiale). –
5. (Vulg.; in Muntenia) A (se) ala, verb invariabil, poate indica orice actiune, in cazurile in care nu se gaseste la moment cuvint propriu, sau se doreste evitarea unui cuvint indecent. ♦ Decl. ca adjectiv antepus: al, gen. alui, plural ai, gen. alor; f. a, gen. alei, plural ale, gen. alor.
Ca adjectiv postpus si ca pronume primeste un -a paragogic; sufera modificari numai f. sing. aia.
Multe varianta incorecte.
Formele mold. substituie de obicei pe a initial printr-un a.
Limba Latina ille, illa.
Prin originea sa, si in parte prin intrebuintare, se confunda cu cuvintul precedent, de care s-a separat doar intr-o epoca relativ recenta.
În limba actuala nu este posibil sa se mai confunde, astfel incit al ramine pentru a desemna relatiile de posesie (si numeralul ordinal), pe cind folosirea lui al se confunda cu a lui acel(a) sau cel(a).
Într-adevar, limba literara confunda constant al 1 si 2 cu acel(a) si al 3 cu cel(a), si prefera formele acestea din urma, intrucit considera cuvintul al ca avind o anume nuanta de vulgaritate sau, cel putin, de familiaritate.
În sensurile 3-5 este de neinlocuit, fiind vorba in aceste trei cazuri de constructii proprii rom.
Sensul 4 raspunde aceleiasi necesitati ca franceza machin, truc, chose, sau sp. chisme.
Pentru sensul 5 conform sp. aquellar, (a)quillotrar.
Complexitatea problemei adjectiv si pronume dem. in rom. se explica prin numeroasele sale intrebuintari nuantate diferit, si in acelasi timp prin originea lor unica.
Într-adevar, limba latina ille a avut patru rezultate diferite (conform Gazdaru si Dar, substantiv verifica cuvantul: al): pronume pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; si adjectiv si pronume al, f. a.
La acestea s-ar putea adauga seria de compusi de la ille, ca cel si acel.
Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. si romanic in general: muntele; al doilea; al meu; al mai frumos.
Comp. alde, art. invar. (circumlocutiune dem., care indica o referinta la ceva cunoscut): alde ma-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creanga).
Este comp. din al cu de.
Pentru a intelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sint: saracul al(a) de Ion, astfel incit constructia este eliptica, prin suprimarea unui adjectiv Constructia se reduce la al de, unde de are sens relativ: al de ieri.
Dar da alta explicatie, bazata pe necesitatea de a exprima un plural indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intentiei constructiei, nici sing. invar. al lui alde.
Conform: Philippide, Principii,
138.
1. Acela, cel (care): vrajitorul ala (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). –
2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasa (Voiculescu) (cu aceasta folosire este familiar si se prefera cel). –
3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a intari semnificatia demonstrativa: unde incepu reteveiul a le inmuia ale oase (Ispirescu). –
4. (S.) Ceva nedefinit, persoana (cind este m.) sau obiect (cind este f.) care nu poate fi descrisa sau desemnata cu nume propriu: numai ce ma pomenesc cu un ala (Caragiale). –
5. (Vulg.; in Muntenia) A (se) ala, verb invariabil, poate indica orice actiune, in cazurile in care nu se gaseste la moment cuvint propriu, sau se doreste evitarea unui cuvint indecent. ♦ Decl. ca adjectiv antepus: al, gen. alui, plural ai, gen. alor; f. a, gen. alei, plural ale, gen. alor.
Ca adjectiv postpus si ca pronume primeste un -a paragogic; sufera modificari numai f. sing. aia.
Multe varianta incorecte.
Formele mold. substituie de obicei pe a initial printr-un a.
Limba Latina ille, illa.
Prin originea sa, si in parte prin intrebuintare, se confunda cu cuvintul precedent, de care s-a separat doar intr-o epoca relativ recenta.
În limba actuala nu este posibil sa se mai confunde, astfel incit al ramine pentru a desemna relatiile de posesie (si numeralul ordinal), pe cind folosirea lui al se confunda cu a lui acel(a) sau cel(a).
Într-adevar, limba literara confunda constant al 1 si 2 cu acel(a) si al 3 cu cel(a), si prefera formele acestea din urma, intrucit considera cuvintul al ca avind o anume nuanta de vulgaritate sau, cel putin, de familiaritate.
În sensurile 3-5 este de neinlocuit, fiind vorba in aceste trei cazuri de constructii proprii rom.
Sensul 4 raspunde aceleiasi necesitati ca franceza machin, truc, chose, sau sp. chisme.
Pentru sensul 5 conform sp. aquellar, (a)quillotrar.
Complexitatea problemei adjectiv si pronume dem. in rom. se explica prin numeroasele sale intrebuintari nuantate diferit, si in acelasi timp prin originea lor unica.
Într-adevar, limba latina ille a avut patru rezultate diferite (conform Gazdaru si Dar, substantiv verifica cuvantul: al): pronume pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; si adjectiv si pronume al, f. a.
La acestea s-ar putea adauga seria de compusi de la ille, ca cel si acel.
Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. si romanic in general: muntele; al doilea; al meu; al mai frumos.
Comp. alde, art. invar. (circumlocutiune dem., care indica o referinta la ceva cunoscut): alde ma-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creanga).
Este comp. din al cu de.
Pentru a intelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sint: saracul al(a) de Ion, astfel incit constructia este eliptica, prin suprimarea unui adjectiv Constructia se reduce la al de, unde de are sens relativ: al de ieri.
Dar da alta explicatie, bazata pe necesitatea de a exprima un plural indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intentiei constructiei, nici sing. invar. al lui alde.
Conform: Philippide, Principii,
138.