Definitie Concluzie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ConclÚzie, concluzii, substantiv feminin
1. Încheiere a unui sir de judecati; gandire dedusa dintr-o serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecati date si al carei adevar depinde de adevarul judecatilor date.
2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ♢ Expresie A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanti in cadrul unei dezbateri si a arata consecintele care se impun in legatura cu problemele dezbatute.
3. (Matematica) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei.
4. (Jur.; la plural) Expunerile partilor si ale procurorului intr-un proces. ♢ Expresie A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Varianta: Concluziune substantiv feminin] – Din franceza Conclusion, lat Conclusio, -onis.

Varianta definitie 2: ConclÚzie substantiv
1. incheiere. (În -, a spus ...)
2. verifica cuvantul: invatamant.

Varianta definitie 3: ConclÚzie substantiv feminin
1. judecata care rezulta dintr-un sir de constatari sau argumente; incheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. ♢ (muz.) ultima sectiune din expozitia unei sonate. o a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participantii la o dezbatere.
3. judecata finala a unui silogism.
4. (matematica) parte din enuntul unei teoreme al carei adevar se deduce prin demonstratie.
5. (plural) incheiere a unei chestiuni facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz, propunere. o a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. (< franceza conclusion, limba latina conclusio)

Varianta definitie 4: Concluzie substantiv feminin (silabe -zi-e), art. concluzia (silabe -zi-a), g.-d. art. concluziei; plural concluzii, art. concluziile (silabe -zi-i-)

Varianta definitie 5: ConclÚzie -i f. 1) Consecinta dedusa dintr-o serie de argumente sau de constatari; rezultat al unui rationament; deductie. A trage -a. 2) Parte finala a unei opere sau a unei expuneri, care cuprinde ideile esentiale. ♢ În - in incheiere; la sfarsit. [Art. concluzia; G.-D. Concluziei; Sil. -zi-e] /<fr. conclusion, limba latina conclusio, -onis

Varianta definitie 6: ConclÚzie substantiv feminin
1. Gandire, judecata care rezulta dintr-un sir de constatari sau de argumente; incheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ♢ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantii la o dezbatere aratand consecintele care se impun in urma celor discutate.
2. Judecata finala a unui silogism. ♦ Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei.
3. (La plural) Încheiere a unei chestiuni, facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz, propunere. ♢ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Genitiv -iei, varianta concluziune substantiv feminin / conform limba latina conclusio, franceza conclusion, limba italiana conclusione].