Concordat
Definitie, sens si explicatie
1Concordat, concordate, substantiv neutru
1. Tratat incheiat de papa cu diferite state, pentru stabilirea statutului si privilegiilor bisericii catolice in respectivele state.
2. Contract incheiat sub controlul justitiei, intre un comerciant insolvabil si creditorii lui, prin care se acorda comerciantului reducerea sau amanarea platilor, spre a-i ingadui continuarea comertului. – Din franceza Concordat.
1. Tratat incheiat de papa cu diferite state, pentru stabilirea statutului si privilegiilor bisericii catolice in respectivele state.
2. Contract incheiat sub controlul justitiei, intre un comerciant insolvabil si creditorii lui, prin care se acorda comerciantului reducerea sau amanarea platilor, spre a-i ingadui continuarea comertului. – Din franceza Concordat.
2Concordat substantiv neutru
1. tratat, conventie intre un stat si papa.
2. intelegere intre un comerciant debitor si creditorii sai, privind modul si termenele de stingere a datoriilor. (< franceza concordat, limba latina concordatum)
1. tratat, conventie intre un stat si papa.
2. intelegere intre un comerciant debitor si creditorii sai, privind modul si termenele de stingere a datoriilor. (< franceza concordat, limba latina concordatum)
3Concordat substantiv neutru, plural concordate
4Concordat -e n. 1) Conventie privind relatiile dintre un stat si biserica catolica (reprezentata prin Vatican). 2) jur.
Contract legalizat intre un comerciant si creditorii sai in vederea amanarii sau reducerii platilor. /<fr. concordat, limba latina concordatum
Contract legalizat intre un comerciant si creditorii sai in vederea amanarii sau reducerii platilor. /<fr. concordat, limba latina concordatum
5Concordat substantiv neutru
1. Conventie incheiata intre papa si un stat privitoare la relatiile dintre acel stat si biserica catolica.
2. (Jur.) Contract incheiat intre un comerciant falit si creditorii sai, in urma caruia comerciantul continua sa conduca negotul in anumite conditii. [Plural -te, -turi. / < lat.t. concordatum, conform franceza concordat, limba italiana concordato].
1. Conventie incheiata intre papa si un stat privitoare la relatiile dintre acel stat si biserica catolica.
2. (Jur.) Contract incheiat intre un comerciant falit si creditorii sai, in urma caruia comerciantul continua sa conduca negotul in anumite conditii. [Plural -te, -turi. / < lat.t. concordatum, conform franceza concordat, limba italiana concordato].