Abunda
Definitie, sens si explicatie
1Abunda, pers. 3 abunda, verb I. Intranzitiv
1. A fi, a se gasi din belsug, in mare cantitate; a prisosi.
2. A avea, a contine; a folosi din belsug. – Din franceza Abonder, limba latina Abundare.
1. A fi, a se gasi din belsug, in mare cantitate; a prisosi.
2. A avea, a contine; a folosi din belsug. – Din franceza Abonder, limba latina Abundare.
2Abunda verb intr. a fi, a se gasi, a avea din belsug. (dupa franceza abonder, limba latina abundare)
3Abunda verb, indicativ prezent 3 singular si plural abunda; ger. abundand
4A abunda pers. 3 Abunda intranzitiv A fi din abundenta; in cantitati mari. 2) A avea din abundenta; a contine din belsug. /<lat. abundare, franceza abonder
5Abunda verb A fi, a se gasi din belsug, a prisosi -din limba latina Abundare
6Abunda verb I. intr.
1. A fi din belsug, a prisosi.
2. (Rar) A avea, a poseda din belsug. [Conform: limba latina abundare, franceza abonder].
1. A fi din belsug, a prisosi.
2. (Rar) A avea, a poseda din belsug. [Conform: limba latina abundare, franceza abonder].
7Abunda (-d, -at), verb – A fi, a se gasi din belsug, a prisosi. < Limba Latina abundare (secolul Xix).
Putin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explica oscilatia intre abund si abundez.
Derivat abundent, adjectiv ; abundenta, substantiv feminin Amindoua formele sint dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledeaza pentru abundant si abundanta.
Totusi primele forme s-au generalizat, datorita confuziei usor de facut intre terminatiile franceza -ant si -ent: franceza abondant > abundent si franceza contondant > contundent, ca si franceza penitent > penitent.
Putin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explica oscilatia intre abund si abundez.
Derivat abundent, adjectiv ; abundenta, substantiv feminin Amindoua formele sint dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledeaza pentru abundant si abundanta.
Totusi primele forme s-au generalizat, datorita confuziei usor de facut intre terminatiile franceza -ant si -ent: franceza abondant > abundent si franceza contondant > contundent, ca si franceza penitent > penitent.