Abunda, persoana 3 abundă, verb I. Intranzitiv
Din franceză Abonder, latină Abundare.
DEX – dicționarul explicativ
Abunda verb A fi, a se găsi din belsug, a prisosi -din latină Abundare
DEX – dicționarul explicativ
Abunda (-d, -at), verb – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Latină abundare (secolul XIX).
Puțin folosit, mai ales la persoana a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez.
Derivat abundent, adjectiv; abundență, substantiv feminin Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță.
Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile franceză -ant și -ent: franceză abondant > abundent și franceză contondant > contundent, ca și franceză penitent > penitent.
DER – dicționarul etimologic
A abunda persoana 3 Abundă intranzitiv A fi din abundență; în cantități mari.
<latină abundare, franceză abonder
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
Abunda verb I. intranzitiv
DN – dicționar de neologisme
Abunda verb intr. a fi, a se găsi, a avea din belșug. (după franceză abonder, latină abundare)
MDN – marele dicționar de neologisme
Abunda verb, indicativ prezent 3 singular și plural abundă; germană abundând
DOOM – dicționarul ortografic