Definitie Concurență - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ConcurÉnȚĂ, concurente, substantiv feminin
1. Rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etcetera pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, pentru clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari.
2. Întrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate. ♢ Expresie A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, tintind spre acelasi scop.
3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ♢ Punct de concurenta = punct de intersectie a dreptelor concurente. – Din franceza Concurence.

Varianta definitie 2: ConcurÉnȚĂ substantiv
1. intrecere, lupta, rivalitate. (- intre mai multe concerne.)
2. emulatie, intrecere. (Exista in scoala o adevarata -?)

Varianta definitie 3: ConcurÉnȚĂ substantiv feminin
1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etcetera
2. intrecere, lupta pentru intaietate.
3. (biologie) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu.
4. (matematica) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. o punct de - = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< franceza concurrence)

Varianta definitie 4: Concurenta substantiv feminin, g.-d. art. concurentei; plural concurente

Varianta definitie 5: ConcurÉnȚĂ -e f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; concurs; intrecere; competitie. 2) Ra-port intre doi sau mai multi producatori, comercianti etcetera care lupta pentru acapararea pietei, a clientelei in vederea obtinerii unui profit maxim. [G.-D. Concurentei] /<fr. concurrence

Varianta definitie 6: ConcurÉnȚĂ substantiv feminin
1. Rivalitate, lupta intre industriasi sau intre comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etcetera
2. Întrecere, lupta pentru intaietate. ♢ A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, urmarind acelasi scop ca si el.
3. (Matematica) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafete de a avea un punct comun. [Conform: franceza concurrence, limba italiana concorenza].