Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Condei

1 * Cuvantul cu diacritice: condéi
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: CONDEI, condeie, substantiv neutru 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ Expresie Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Figurativ Trăsătură de condei; prin extensiune moment, clipă. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ♢ Expresie A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din limba neogreaca: kondili.

2 * Cuvantul cu diacritice: condéi
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: CONDEI substantiv verifica cuvantul: cuțit, limbă, stil.

3 * Cuvantul cu diacritice: condéi
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: CONDEI substantiv 1. verifica cuvantul: creion. 2. (rar) stil, (Moldova) plumb. (- cu care se scria pe tăbliță.) 3. verifica cuvantul: toc. 4. scris, scriitură, (popular) slovă. (Are un - regulat.)

4 * Cuvantul cu diacritice: condéi
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: condei substantiv neutru, plural condeie

5 * Cuvantul cu diacritice: condéi -ie
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: CONDEI -ie n. 1) Unealtă de scris în formă de bețișor, prevăzut la capăt cu un dispozitiv special pentru peniță; toc. 2) Creion special folosit la înnegrirea sprâncenelor. 3) figurat: Talent scriitoricesc. limba neogreaca: kondili

6 * Cuvantul cu diacritice: condéi condéie
Cuvantul fara diacritice: condei

Definitie: condei (condeie), substantiv neutru – 1. Pană, toc. – 2. Pană specială pentru a încondeia ouăle de Paști. – 3. (Înv.) Pensulă. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Înv.) Birou, cabinet. – 6. Cîrmă. – 7. Cuțit de meliță mecanică. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), conform verifica cuvantul: limba sarba: kondilĭ (secolul XVII), limba albaneza kondilj. – Derivat încondeia, verb (a desena, a împodobi ouăle de Paști; a defăima); încondeială, substantiv neutru (culoare neagră de vopsit sprîncenele); încondeietură, substantiv feminin (acțiunea de a încondeia ouăle de Paști; defăimare).