Condicuță
Definitie, sens si explicatie
1Condicuță, condicute, substantiv feminin Diminutiv al lui condica (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, in care se nota identitatea purtatorului casnic, in care se nota identitatea purtatorului, locurile unde a fost angajat etcetera ♦ (În trecut) Legitimatie a femeilor prostituate profesioniste, unde erau inregistrate vizele medicale de control impotriva bolilor venerice. – Condica + sufix -uta.
2Condicuta substantiv feminin, g.-d. art. condicutei; plural condicute
3Condicuță -e f. cuvant invechit (diminutiv de la Condica) Carte de munca a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condica + sufix -uta
4Condicuta, condicute substantiv feminin (invechit) document echivalent cu cartea de munca in cazul prostituatelor aflate in evidenta Camerei de Munca, in care se consemnau vizitele medicale saptamanale. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)