Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Conducător -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: conducătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR, -OARE, conducători, -oare, adjectiv , substantiv masculin și feminin: I. Adjectiv 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. Substantiv masculin și feminin: Persoană sau organ care conduce un partid, o organizație, o instituție sau o întreprindere. – Conduce + sufix -ător.

2 * Cuvantul cu diacritice: conducătór
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR s., adjectiv 1. substantiv (POL.) cârmuitor, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit și popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurativ) cârmaci. (Ștefan, marele - al Moldovei.) 2. substantiv cârmuitor, guvernator, (turcism cuvant invechit) zabet. (- al unei provincii.) 3. substantiv verifica cuvantul: domnitor. 4. s., adjectiv verifica cuvantul: guvernant. 5. adjectiv verifica cuvantul: guvernamental. 6. (POL.) adjectiv , substantiv verifica cuvantul: hegemon. 7. substantiv verifica cuvantul: comandant. 8. substantiv șef, (rar) diriguitor, (învechit) principal. (- al mișcării de eliberare.) 9. substantiv șef, (familiar) ștab. (- al unei instituții.) 10. substantiv șef, vătaf, (învechit) staroste. (- al breslei cojocarilor.) 11. substantiv căpetenie, vătaf, (regional) birău, jude. (- al colindătorilor.) 12. substantiv șofer. (- de basculantă.)

3 * Cuvantul cu diacritice: conducătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR, -OARE I. adjectiv 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) - = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. substantiv masculin f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etcetera (< conduce + -/ă/tor)

4 * Cuvantul cu diacritice: conducătór
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: conducător adjectiv m., substantiv masculin, plural conducători; f. singular și plural conducătoare

5 * Cuvantul cu diacritice: conducătór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR² -oare (-ori, -oare) m. și feminin: 1) Persoană care se află la conducere; șef; cap. - de guvern. - de șantier. - de gardă. 2) Persoană sau organ care călăuzește, orientează; călăuzitor; îndrumător. - politic. - științific. 3) Persoană care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană sau acvatică. ♢ - auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + sufix -ător

6 * Cuvantul cu diacritice: conducătór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR¹ -oare (-ori, -oare) Care conduce; de conducere. A avea un rol -. /a conduce + sufix -ător

7 * Cuvantul cu diacritice: conducătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: conducator

Definitie: CONDUCĂTOR, -OARE adjectiv Care conduce, de conducere. ♢ (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate ușor (sau greu) electricitatea (sau căldura). substantiv masculin și feminin: Persoană, organ care este la conducere; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice etcetera; persoană care conduce o instituție, o întreprindere, un (auto)vehicul etcetera [< conduce + -(ă)tor].