Definitie Conducător -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ConducĂtor, -oare, conducatori, -oare, adjectiv , substantiv masculin si feminin: I. Adjectiv
1. Care conduce, de conducere.
2. (Despre corpuri, in sintagma) Bun (sau rau) conducator de caldura (sau de electricitate) = care are insusirea de a transmite (sau de a nu transmite) caldura (sau electricitatea). II. Substantiv masculin si feminin: Persoana sau organ care conduce un partid, o organizatie, o institutie sau o intreprindere. – Conduce + sufix -ator.

Varianta definitie 2: ConducĂtor s., adjectiv
1. substantiv (POL.) carmuitor, domn, domnitor, monarh, stapanitor, suveran, voda, voievod, (astazi rar) stapan, (invechit si popular) obladuitor, (invechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocarmuitor, purtator, vladica, (figurativ) carmaci. (Ștefan, marele - al Moldovei.)
2. substantiv carmuitor, guvernator, (turcism cuvant invechit) zabet. (- al unei provincii.)
3. substantiv verifica cuvantul: domnitor.
4. s., adjectiv verifica cuvantul: guvernant.
5. adjectiv verifica cuvantul: guvernamental.
6. (POL.) adjectiv , substantiv verifica cuvantul: hegemon.
7. substantiv verifica cuvantul: comandant.
8. substantiv sef, (rar) diriguitor, (invechit) principal. (- al miscarii de eliberare.)
9. substantiv sef, (familiar) stab. (- al unei institutii.)
10. substantiv sef, vataf, (invechit) staroste. (- al breslei cojocarilor.)
11. substantiv capetenie, vataf, (regional) birau, jude. (- al colindatorilor.)
12. substantiv sofer. (- de basculanta.)

Varianta definitie 3: ConducĂtor, -oare I. adjectiv
1. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rau) - = care prezinta (sau nu) conductibilitate.
II. substantiv masculin f. persoana, organ care conduce un partid, o institutie, intreprindere, un (auto)vehicul etcetera (< conduce + -/a/tor)

Varianta definitie 4: Conducator adjectiv m., substantiv masculin, plural conducatori; f. singular si plural conducatoare

Varianta definitie 5: ConducĂtor2 -oare (-ori, -oare) m. si feminin: 1) Persoana care se afla la conducere; sef; cap. - de guvern. - de santier. - de garda. 2) Persoana sau organ care calauzeste, orienteaza; calauzitor; indrumator. - politic. - stiintific. 3) Persoana care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicatie terestra, subterana, aeriana sau acvatica. ♢ - auto persoana care conduce un automobil. /a conduce + sufix -ator

Varianta definitie 6: ConducĂtor1 -oare (-ori, -oare) Care conduce; de conducere. A avea un rol -. /a conduce + sufix -ator

Varianta definitie 7: ConducĂtor, -oare adjectiv Care conduce, de conducere. ♢ (Corp) bun (sau rau) conducator de electricitate (sau de caldura) = (Corp) prin care strabate usor (sau greu) electricitatea (sau caldura). substantiv masculin si feminin: Persoana, organ care este la conducere; sef politic si ideologic al unui partid, al unei miscari publice etcetera; persoana care conduce o institutie, o intreprindere, un (auto)vehicul etcetera [< Conduce + -(a)tor].