Condur
Definitie, sens si explicatie
1Condur, conduri, substantiv masculin
1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc inalt, impodobit adesea cu broderii.
2. Compus: (Botanica) condurul-doamnei = planta ornamentala agatatoare, cu flori mari, galbene-roscate si cu un pinten drept; caltunasi, conduras (2) (Tropacolum majus). – Din limba turca: Kundura.
1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc inalt, impodobit adesea cu broderii.
2. Compus: (Botanica) condurul-doamnei = planta ornamentala agatatoare, cu flori mari, galbene-roscate si cu un pinten drept; caltunasi, conduras (2) (Tropacolum majus). – Din limba turca: Kundura.
2Condur substantiv
1. (Mold. si Bucovina) scarpa. (În trecut, femeile purtau in picioare -i.)
2. verifica cuvantul: caltunas.
1. (Mold. si Bucovina) scarpa. (În trecut, femeile purtau in picioare -i.)
2. verifica cuvantul: caltunas.
3Condur substantiv masculin, plural conduri
4Condur -i m. cuvant invechit poet.
Pantof femeiesc de stofa, cu toc inalt, impodobit cu broderii. ♢ -ul-doamnei planta decorativa anuala, cu tulpina agatatoare, frunze verzi-albastrui si flori mari portocalii. /<turc. kundura
Pantof femeiesc de stofa, cu toc inalt, impodobit cu broderii. ♢ -ul-doamnei planta decorativa anuala, cu tulpina agatatoare, frunze verzi-albastrui si flori mari portocalii. /<turc. kundura
5Condur2 substantiv masculin (reg.; despre copii) drac impielitat.
6Condur (conduri), substantiv masculin –
1. Pantof, escarpen. –
2. (Banat) Zestre. –
3. Planta (Tropaeolum maius). – Mr. cundura, megl. condur.
Limba Turca: kondura, kundura (Cihac, Ii, 568; seineanu, Ii, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), si limba turca: din limba neogreaca: ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz.
Z., Ii, 303, il deriva de la ϰόντουρος „fara coada”, ϰοντός „scurt” (conform condac), dar care ar putea fi si o deformare vulg. de la limba greaca (veche) ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Derivat conduragiu, substantiv masculin (pantofar), din limba turca: konduraci; condurat, substantiv masculin (pantofar); incondura, verb (a se incalta cu pantofi) care nu trebuie confundat cu incondura (a face curte).
Graur, Bl, V, 59, crede ca condratel, substantiv masculin (paduche) este o reducere de la conduratel; insa semantismul nu este clar (dupa Dar, este cuvint legat de condran, substantiv masculin „larva de bondar”, si cu mag. kondor „incretit”).
Probabil este cuvint identic cu cotrotei, substantiv masculin plural (Bucovina, paste fainoase).
1. Pantof, escarpen. –
2. (Banat) Zestre. –
3. Planta (Tropaeolum maius). – Mr. cundura, megl. condur.
Limba Turca: kondura, kundura (Cihac, Ii, 568; seineanu, Ii, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), si limba turca: din limba neogreaca: ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz.
Z., Ii, 303, il deriva de la ϰόντουρος „fara coada”, ϰοντός „scurt” (conform condac), dar care ar putea fi si o deformare vulg. de la limba greaca (veche) ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Derivat conduragiu, substantiv masculin (pantofar), din limba turca: konduraci; condurat, substantiv masculin (pantofar); incondura, verb (a se incalta cu pantofi) care nu trebuie confundat cu incondura (a face curte).
Graur, Bl, V, 59, crede ca condratel, substantiv masculin (paduche) este o reducere de la conduratel; insa semantismul nu este clar (dupa Dar, este cuvint legat de condran, substantiv masculin „larva de bondar”, si cu mag. kondor „incretit”).
Probabil este cuvint identic cu cotrotei, substantiv masculin plural (Bucovina, paste fainoase).