Varianta definitie 1: Confirma, confirm, verb I. Tranzitiv
1. A recunoaste justetea unei afirmatii facute de altcineva mai inainte; a atesta, a marturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a intari o ipoteza, o afirmatie etcetera
2. (Jur.) A renunta la dreptul de a cere anularea unui act juridic, caruia ii recunoaste astfel efectele juridice. ♦ A intari hotararea, sentinta unei instante inferioare prin aprobare.
3. A definitiva pe cineva intr-o situatie.
4. (În biserica catolica) A oficia ritualul confirmatiei. – Din franceza Confirmer, limba latina Confirmare.
Varianta definitie 2: A confirma antonim: a denega, a infirma, a nega
Varianta definitie 3: Confirma verb
1. a adeveri, a arata, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a intari, a marturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a sustine, (livresc) a corobora, (invechit si reg.) a probalui, (invechit) a incredinta, a marturi, a probui. (Toate - cele spuse.)
2. verifica cuvantul: adeveri.
3. (JUR.) a consacra, a consfinti, a intari, a ratifica, a sanctiona, a valida, (invechit) a sacra. (Adunarea a - aceste masuri.)
4. (JUR.) a intari, a recunoaste, a valida. (L-a - in functie.)
Varianta definitie 4: Confirma verb tr.
1. a intari, a sustine, a recunoaste autenticitatea, exactitatea unui lucru, justetea unei afirmatii; a adeveri.
2. (jur.) a renunta la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscandu-l ca valabil. ♢ a intari prin aprobare (un mandat de arestare).
3. a definitiva pe cineva intr-un post, intr-o situatie.
4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmatiei. (< franceza confirmer, limba latina confirmare)
Varianta definitie 5: Confirma verb, indicativ prezent 1 singular confirm, 3 singular si plural confirma
Varianta definitie 6: A confirma confirm tranzitiv 1) (fapte, afirmatii, ipoteze etcetera) A sustine ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentinte ale unei instante inferioare) A sustine ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (intr-un post sau intr-o situatie); a intari; a definitiva. 4) (in biserica catolica) A unge cu mir; a supune confirmatiei. /<fr. confirmer, limba latina confirmare
Varianta definitie 7: Confirma verb I. tr.
1. A intari, a sustine, a recunoaste autenticitatea, exactitatea unui lucru, justetea unei afirmatii etcetera
2. A intari, a definitiva pe cineva intr-un post, intr-o situatie.
3. (În biserica catolica; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confirm, -mez, 3,6 -ma. / < limba latina conformare, conform franceza confirmer].
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 8 litere. Cuvantul incepe cu litera "c" si se termina cu litera "a"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
