Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Confirma

1 * Cuvantul cu diacritice: confirmá
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: CONFIRMA, confirm, verb I. Tranzitiv 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etcetera 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmației. – Din franceza confirmer, limba latina confirmare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a confirma
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: A confirma antonim: a denega, a infirma, a nega

3 * Cuvantul cu diacritice: confirmá
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: CONFIRMA verb 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și reg.) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate - cele spuse.) 2. verifica cuvantul: adeveri. 3. (JUR.) a consacra, a consfinți, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra. (Adunarea a - aceste măsuri.) 4. (JUR.) a întări, a recunoaște, a valida. (L-a - în funcție.)

4 * Cuvantul cu diacritice: confirmá
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: CONFIRMA verb tr. 1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri. 2. (jur.) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. ♢ a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației. (< franceza confirmer, limba latina confirmare)

5 * Cuvantul cu diacritice: confirmá
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: confirma verb, indicativ prezent 1 singular confirm, 3 singular și plural confirmă

6 * Cuvantul cu diacritice: a confirmá confírm
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: A CONFIRMA confirm tranzitiv 1) (fapte, afirmații, ipoteze etcetera) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentințe ale unei instanțe inferioare) A susține ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o situație); a întări; a definitiva. 4) (în biserica catolică) A unge cu mir; a supune confirmației. franceza confirmer, limba latina confirmare

7 * Cuvantul cu diacritice: confirmá
Cuvantul fara diacritice: confirma

Definitie: CONFIRMA verb I. tr. 1. A întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații etcetera 2. A întări, a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 3. (În biserica catolică; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confirm, -mez, 3,6 -mă. / < limba latina conformare, conform franceza confirmer].