Confrunta
Definitie, sens si explicatie
1Confrunta, confrunt, verb I. Tranzitiv
1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor.
2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etcetera, pentru a le verifica sau a le compara.
3. Reflexiv A putea face fata unei situatii, probleme etcetera (deosebit de) dificile. – Din franceza Confronter.
1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor.
2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etcetera, pentru a le verifica sau a le compara.
3. Reflexiv A putea face fata unei situatii, probleme etcetera (deosebit de) dificile. – Din franceza Confronter.
2Confrunta verb
1. verifica cuvantul: compara.
2. verifica cuvantul: intalni.
1. verifica cuvantul: compara.
2. verifica cuvantul: intalni.
3Confrunta verb I. tr.
1. (jur.) a pune fata in fata marturii, acuzatii pentru a controla concordanta celor declarate.
2. a pune fata in fata (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.
Ii. reflexiv a avea de facut fata, de gasit o solutie unei probleme, unei dificultati. (< franceza confronter, limba latina confrontare)
1. (jur.) a pune fata in fata marturii, acuzatii pentru a controla concordanta celor declarate.
2. a pune fata in fata (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.
Ii. reflexiv a avea de facut fata, de gasit o solutie unei probleme, unei dificultati. (< franceza confronter, limba latina confrontare)
4Confrunta verb, indicativ prezent 1 singular confrunt, 3 singular si plural confrunta
5A se confrunta ma confrunt intranzitiv A se afla in fata unei situatii sau probleme dificile. /<fr. se confronter, limba latina confruntare
6A confrunta confrunt tranzitiv 1) (fiinte, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile si diferentele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declaratiilor. /<fr. confronter, limba latina confruntare
7Confrunta verb I. tr.
A pune fata in fata (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etcetera) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica concordanta celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / conform franceza confronter, limba italiana, lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].
A pune fata in fata (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etcetera) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica concordanta celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / conform franceza confronter, limba italiana, lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].
8Confrunta (-t, -at), verb –
1. A pune fata in fata pentru a verifica adevarul. –
2. A verifica, a compara.
Franceza confronter, asimilat la frunte.
1. A pune fata in fata pentru a verifica adevarul. –
2. A verifica, a compara.
Franceza confronter, asimilat la frunte.