Conjuncție
Definitie, sens si explicatie
1Conjuncție, conjunctii, substantiv feminin
1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie.
2. Pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. [Varianta Conjunctiune substantiv feminin] – Din franceza Conjunction, limba latina Conjunctio, -onis.
1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie.
2. Pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. [Varianta Conjunctiune substantiv feminin] – Din franceza Conjunction, limba latina Conjunctio, -onis.
2Conjuncție substantiv feminin
1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica.
2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa.
3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii.
4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa franceza conjonction, limba latina coniunctio)
1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica.
2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa.
3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii.
4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa franceza conjonction, limba latina coniunctio)
3Conjunctie substantiv feminin (silabe -junc-ti-e), art. conjunctia (silabe -ti-a), g.-d. art. conjunctiei; plural conjunctii, art. conjunctiile (silabe -ti-i-)
4Conjuncție -i f. 1) lingv.
Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte, stabilind intre ele un anumit raport. - copulativa. 2) astr.
Pozitie a doua planete in momentul cand longitudinea lor cereasca coincide. [Art. Conjunctia; G.-d. Conjunctiei; Sil. -ti-e] /<fr. conjonction
Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte, stabilind intre ele un anumit raport. - copulativa. 2) astr.
Pozitie a doua planete in momentul cand longitudinea lor cereasca coincide. [Art. Conjunctia; G.-d. Conjunctiei; Sil. -ti-e] /<fr. conjonction
5Conjuncție substantiv feminin
1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza.
2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Genitiv -iei, varianta conjunctiune substantiv feminin / < limba latina coniunctio, conform franceza conjonction].
1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza.
2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Genitiv -iei, varianta conjunctiune substantiv feminin / < limba latina coniunctio, conform franceza conjonction].